L-a angajat atunci pentru a se ocupa de firma de transport şi a făcut o înţelegere cu el: i-a indicat nişte obiective şi i-a spus că dacă le îndeplineşte, primeşte acţiuni. „Cert că este că am bătut palma cu el, într-un an şi-a atins obiectivele, şi i-am dat 20% din Tofan Trans, companie care asigura logistica în cadrul grupului Tofan. Aproape şapte ani nu am avut ce să-i reproşez, a administrat impecabil compania şi în 2000 Tofan Trans a ajuns numărul unu domeniul transporturilor”.
Acela a fost momentul, a descoperit ulterior Tofan, „când cred că s-a hotărât să pună la punct planul de jefuire. M-am trezit peste un an cu cuţitul în spinare. A schimbat peste noapte structura de acţionariat”. În 2000, la presiunea mediului de business, a fost introdusă în legislaţia companiilor instituţia declaraţiei pe propria răspundere; până atunci, schimbarea acţionariatului era un demers mai complicat, iar de la acel moment era suficientă declaraţia pe propria răspundere a administratorului unic sau a preşedintelui consiliului de administraţie. „De multe ori mă întreb de ce l-am lăsat adminstrator unic.
Puteam să-i pun consiliu de administraţie şi eram protejat”. Rădulescu, ca administrator unic a emis o hotărâre, schimbând acţionariatul firmei, iar lui Tofan i-a trebuit ceva timp până a descoperit ce se întâmplase şi a atacat această acţiune. „Dar el deja golise afacerile Tofan care erau deja în patrimoniul lui.
Iar firmele au rămas ca nişte cutii goale: Tofan Trans, care controla şi Astra Transporturi SA, fosta autobază 6 Militari, şi fabrica de anvelope gigant Rotras Turnu-Severin. Le-a înstrăinat. Cu banii de aici a luat pachetul de control la Somaco şi la Mobins, şi praf le-a făcut şi pe acelea, folosind aceeaşi tehnică.
A câştigat încrederea acţionarilor, a luat administrarea companiilor, le-a vândut şi a rămas cu banii”. Despre ce sume este vorba¬? „DNA spune că Rădulescu a scos din grupul Tofan 52 de milioane de euro; nu ai cum să scoţi atâta cash dacă activele nu erau valoroase. Dacă e să scormoneşti şi să găseşti urmele, peste tot, faci tone de documente, dar poţi reconstitui traseul fraudulos şi sprijinul pe care i l-a dat fiecare instituţie pentru această fraudă. Rezultatul a fost practic distrugerea unui grup industrial clădit fără credit de la bănci”. Tofan a primit de la Nomura o injecţie de capital de 100 de milioane de dolari, sumă ce a permis dezvoltarea grupului şi independenţa faţă de politic şi bănci.
Antreprenorul a aflat că Rădulescu a avut un sfătuitor foarte competent, despre care spune că „speculează negativ legea, un avocat, fost procuror la parchetul general. Acesta i-a deschis lui Rădulescu uşi peste tot, cunoştea foarte bine sistemul, ştia unde să apese, şi cum să câştige timp - prin expertize, constraexpertize, falsificări de documente”.
Tofan a încercat să urmărească acţiunile fostului său angajat, în încercarea de a recupera ceea ce devalizase acesta, dar ajungea prea târziu. Şi dă ca exemplu sediul central al firmei Somaco, într-o clădire plasată în Piaţa Universităţii, care a fost vândut de şapte ori, printre cumpărători numărându-se faimosul Omar Haisam. „În tot periplul lui, Rădulescu nu a ratat niciun nume faimos din domeniul de business, politic sau infracţional.
