Multi or sa vina aici cu arme si bagaje

Sub pretext ca trebuie protejat vanatul, Securitatea lui Ceausescu le-a interzis prin 1974 strainilor sa mai calce prin Romania pentru vanatoare.
Imediat dupa ’89, cand li s-au redeschis portile, oameni de afaceri si politicieni straini au avut insa posibilitatea sa vaneze din nou un urs brun sau o capra neagra din Carpati. Iar oamenii care s-au ocupat inainte de Revolutie de aceasta activitate au facut-o si dupa. Deocamdata cu un succes moderat, avand in vedere cifrele. Romania scoate cam 5 milioane de dolari anual din turismul de vanatoare, ungurii fac de zece ori mai mult, iar spaniolii de 100 de ori mai mult. Dar motive de pesimism nu sunt: avem un fond cinegetic impresionant, iar incet-incet, turistii straini au descoperit ca pot fi tratati regeste chiar in Republica Romania.

Dupa 30 de ani de pauza
Cel mai mare vanator al tarii inainte de ’89 era, evident, Ceausescu, despre ale carui performante la urs brun, la cerb comun sau caprior am auzit cu totii. Cat a contat insa legenda dictatorului in atragerea de turisti straini dupa '89? "Romania are traditie in vanatoare nu numai din timpul lui Ceausescu, ci inca de pe timpul monarhiei. Este membra fondatoare a Consiliului International al Vanatorii. Ceausescu intr-adevar a creat o legenda impresonanta, insa nu putem asocia vanatoarea din Romania cu o singura persoana", spune Ion Iacob, general manager al Dacrom Trade, o agentie care se ocupa cu turismul de vanatoare.
"Intr-adevar, zonele cele mai cautate de vanatorii straini sint cele preluate de pe timpul lui Ceausescu: Mures, Suceava, Harghita, Brasov, Arges si Bistrita-Nasaud. Insa prin faptul ca a interzis vanatoarea pentru strani timp de aproape 30 de ani ne-a facut un rau imens, pentru ca o intreaga generatie de vanatori s-au obisnuit cu alte locuri. In plus, dupa ’89, primii ani au fost intr-adevar spectaculosi, insa dupa numai doi ani de monopol al firmei de stat Silvexim s-a pierdut interesul vanatorilor straini, pentru ca nu au fost tratati cum trebuie", spune Arpad Sarkany, patronul firmei Abies Hunting, una din cele mai mari firme de profil din tara.
Cateva mii de turisti straini au venit anul trecut in Romania pentru a vana pe cele 6 milioane de hectare de teren de vanatoare, din care patru sunt zone forestiere. E adevarat ca sunt mult mai numeroase locurile pe care nu le-au vazut, deoarece acestea nu reusesc sa-si puna la punct infrastructura.

Se cauta ursul brun, lupul si capra neagra
De fapt, nu numarul de persoane este important, ci ceea ce se impusca, explica Iacob. Speciile cele mai cautate de turistii straini sunt ursul brun, lupul si capra neagra, unde vanatorii romani detin, conform datelor furnizate de Asociatia Generala a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi (AGVPS), trofee impresionante. Italienii si grecii prefera vanatul mic, in special pasarile; germanii si spaniolii vin pentru vanat mare, cerb sau urs, iar nordicii vaneaza aproape orice, fara preferinte.
Un sejur de trei zile pentru vanatorii straini pleaca de la 700 de euro si poate ajunge pana la 1.000, in functie de tipul de vanat. Turistului ii sunt puse la dispozitie o serie intreaga de servicii, incepand cu preluarea de la aeroport de catre un ghid, transportul, un vehicul, cazarea la un hotel de 3-4 stele, autorizatiile de vanatoare si un certificat veterinar pentru vanat. Turistul va plati separat trofeele: pentru iepure 30 de euro, pentru prepelita 18 euro, pentru mistret intre 250 si 600 euro, in functie de marirea coltilor acestuia. Pentru un trofeu de capra neagra, unul dintre cele mai cautate, se platesc 2.900 de euro.
Practic, aceasta afacere se deruleaza de-a lungul unui an intreg, cu o perioada moarta in februarie si martie si in iulie; nu se impusca o specie de-a lungul unui an intreg, existand sezoane de vanatoare. Astfel, cel mai ieftin tur de vanatoare sare de 2.000 de euro pentru vanat mic, in timp ce pentru un urs brun, un sejur de trei zile depaseste 40-45.000 de euro.
Ion Iacob spune ca Romania ofera avantajul unei vanatori naturale, insa acest lucru nu este de ajuns. "Mai avem multe de facut pana sa ajungem sa castigam ca altii din aceasta afacere, pentru ca, de ce sa nu o spunem, la noi nu e o presiune a vanatorilor straini. Ne straduim sa-i aducem. Este mai mult o relatie personala intre noi si turisti. Multi nu inteleg ca noi trebuie sa ne modelam dupa ei si nu invers. Iar in privinta logisticii mai avem foarte multe de facut, incepand de la soselele cu care ii intampinam la aeroport si pana la cabanele in care ii cazam. Din pacate, multe din acestea au fost lasate in paragina, insa sunt ceva semne de redresare".
"S-a investit foarte mult in infrastructura si in casele de vacanta si incep sa se vada primele semne ale redresarii in acest sens", afirma la randul sau Sarkany.
Tot ce se impusca se afla in mana functionarilor din cadrul Ministerului Agriculturii, care stabilesc la inceputul fiecarui an cotele de vanatoare. Ca inca mai sunt multe de facut pentru a valorifica imensul potential o demonstreaza faptul ca numai 30% din planul de impuscare stabilit pentru anul trecut a fost doborat de vanatorii straini.

Printi, bancheri si oameni politici
De ce sunt atat de importanti, totusi, acesti vanatori? Cel putin din doua motive: cheltuiesc enorm de mult si in al doilea rand sunt oameni foarte importanti. "Conform unui recent studiu, un vanator cheltuieste, comparativ cu un turist obisnuit, de cel putin 20 de ori mai mult. Pe de alta parte, sunt oameni foarte importanti: numai eu la firma mea am clienti incepand de la tot stafful Mercedes si terminand cu vicepresedintele Bancii Mondiale sau printul Liechtensteinului. Nu mai vorbesc de clientii veniti din cadrul unor mari corporatii si de importanti oameni politici. Daca nu ar fi fost sa vina la vanatoare, ei nici nu ar fi calcat prin Romania. Iar cand pleaca din tara isi schimba complet perceptia despre tara noastra. Pot sa spun ca unele investitii mari din tara au fost facute numai pentru ca ei au venit la vanatoare", spune Sarkany. Sa fie doar povesti vanatoresti? Putin probabil.
Dar de ce ungurii reusesc sa castige de vreo zece ori mai mult decat romanii din aceasta afacere? "Practic, ungurii au reusit sa puna bazele acestei afaceri inca inaintea primului razboi mondial, cand americanii veneau in numar foarte mare si vanau pe terenuri private. Ei au o traditie foarte mare si in plus au o intreaga industrie, fiind foarte dezvoltata vanatoarea intensiva in tarcuri", afirma Sarkany.
Dar exista si motive de bucurie, fie si numai pentru ca, odata intrata de anul viitor in Uniunea Europeana, Ungaria va trebui sa aplice TVA si acestui gen de activitate, ceea ce inseamna ca automat piata romaneasca va avea tarife cu 20% mai mici decat cea maghiara - cel putin pana in 2007, cand teoretic e termenul la care Romania ar putea adera la UE. Pe de alta parte, efectele terorismului international isi spun cuvantul asupra destinatiilor pe care le aleg cetatenii americani, unii dintre cei mai mari amatori de vanatoare. Acestia au inceput deja sa evite destinatiile din Africa si Asia, in favoarea Europei, inclusiv a Romaniei. Deja unele agentii de la noi au raportat cresteri spectaculoase, de 30% si chiar 40%, ale numarului de vanatori sositi din SUA.
In ceea ce ii priveste pe amatorii autohtoni ai acestui sport, e lucru stiut ca mersul la vanatoare a devenit un simbol al statutului social al multor noi imbogatiti, dar si o pasiune a unei parti destul de insemnate a clasei politice. Pe pasiunea oamenilor cu bani pentru acest sport scump mizeaza in ultima vreme si agentiile romanesti care au inceput sa ofere, in colaborare cu cele straine, sejururi in Africa, Austria sau America de Sud.
Un sejur in Namibia, de exemplu, costa 2.000 de euro pentru sapte zile in hotel de cinci stele si cu posibilitatea de a vana cinci specii de animale. Un sejur include cam aceleasi servicii care se ofera si pe piata romaneasca, minus inchirierea pustii si pretul trofeelor: o girafa 2.000 de euro, o zebra 700 de euro, un leopard 2.500 de euro, o antilopa impala 400 de euro. stelian.negrea@zf.ro