Unii s-au plictisit deja sa mizeze pe leu

Sunt destui romani cu bani si chef de speculatii bursiere, pe care castigurile de pe bursa romaneasca nu-i multumesc. Unii din ei incearca marea cu degetul si se orienteaza spre bursele de la New York, Londra sau Frankfurt, acolo unde atat castigurile, dar si pierderile pot fi substantiale. Nu toti cei care au acest curaj au si cultura bursiera. Majoritatea se ghideaza dupa instinct si, dupa cum spun cei care se ocupa cu intermedierea de astfel de tranzactii, nici nu vor sa ia in calcul analizele si sfaturile pe care le primesc de la brokeri.

Cat depinde castigul bursier de noroc si cat depinde de cunostinte? "George Soros spune ca atunci cand castigi ai avut noroc, iar atunci cand pierzi te duci acasa si analizezi ce s-a intamplat. De obicei, atunci cand castigi este vorba de 99% noroc si de 1% cunostinte, iar cand pierzi este 100% greseala de cunostinte", spune Cristian Sima, directorul filialei romanesti a World Brokerage Services (WBS) Holding Ltd, societate de brokeraj international infiintata in 1997 la Londra.

In opinia lui Sima, pentru a capata experienta pe o piata de capital occidentala si pentru a aduce "norocul" de partea ta trebuie sa stii ce s-a petrecut in fiecare zi, chiar daca nu ai realizat nici o tranzactie. "Marile case de brokeraj au oameni care nu fac decat sa vada si sa comunice ce s-a intamplat pe pietele respective, fara sa tranzactioneze; isi fac o imagine de ansamblu asupra pietelor mondiale"., explica Sima, care la randul sau, mai trage cu ochiul din cand in cand la televizorul din spatele meu, deschis pe unul dintre posturile care transmit fara intrerupere stiri si analize financiare.

In Romania lucrurile nu stau asa; diferentele dintre investitorul roman si cel occidental sunt inca mari. "Investitorul roman este gol-golut si nu are decat o palarie, bani in banca sau sub palarie. Acum trebuie sa-si cumpere de toate - camasa, pantaloni, cravata, sosete, curea - pana la pantofi mai este cale lunga. Investitorul occidental insa are pantofi de peste 100 de ani", spune Cristian Sima.

Gambleri si investitori

Majoritatea clientilor romani sunt jucatori pe piata valutara (euro/dolar, dolar/yen, lira sterlina/dolar), fiind considerati mai mult "gambleri" decat investitori. "Nu exista o cultura in acest sens si nici macar nu vor sa faca acest lucru inteligent. Atata timp cat ei cumpara sau vand euro in functie de cum simt, dupa nas, sansele de castig sunt foarte mari in prima, a doua zi, dar pe termen lung nu au sanse sa castige", spune Sima.

In plus, acestia nu accepta nici un fel de sfat, nici macar atunci cand au inceput sa piarda. "Din ianuarie am spus mereu sa vanda euro si sa cumpere dolari, dar nimeni nu a facut asa sau, daca a facut, a facut pe termen de 2-3 ore si a pierdut. Nimeni nu vrea sa investeasca pe Forex pe termen lung, cauta castiguri rapide care, dupa parerea mea, sunt greu de gasit".

Un alt tip de client roman e reprezentat insa de cei care au inceput sa cumpere sau sa vanda actiuni, care sunt deja profesionisti si au deja o cultura in domeniu. Acestia asculta sfaturile specialistilor si cer, la randul lor, analize grafice, analize fundamentale sau de sector si nu fac 200 de tranzactii pe zi, ci o tranzactie la patru zile. "Acesti clienti au invatat sa faca futures, au invatat sa cumpere actiuni si sa vanda sau sa cumpere produse derivate pentru a se proteja. Sunt insa foarte putini, sub 6%. In afara de ei, mai sunt si cei care au venit la noi dupa ce au investit pe bursa romana si care sunt convinsi ca actiunile la New York se cumpara, se tin doi ani de zile si aduc bani. Este adevarat, in cazul blue chips-urilor n-ai cum sa pierzi, dar nu ai nici castiguri spectaculoase".

Cei care aleg sa cumpere actiuni arhicunoscute componente ale indicelui bursier Dow Jones, Nasdaq 100, S&P, CAC 40 - actiuni Microsoft, Intel, Generali - le aleg mai ales in functie de domeniul in care lucreaza ei insisi. "Uneori daca nu are toate informatiile i le dam noi, dar acest tip de client are mai mult simt de piata si stie mai bine ce companie e sau nu profitabila, daca merita sau nu sa investeasca in actiunile acesteia".

WBS are deja exemple de clienti care au pierdut tot ce au investit, dar si de romani care au avut castiguri fabuloase jucand pe pietele internationale. "Am avut clienti romani care au jucat pe Forex si care au reusit sa piarda tot. Atunci cand am vazut ca au pierdut jumatate din bani i-am sfatuit sa se retraga, dar au preferat sa mearga inainte. Ne-au spus ceva de genul: <Nu, acestia sunt banii pe care am hotarat sa-i investesc si merg pana la capat>. Ca la cazinou. Jucatorul de cazinou nu pleaca acasa cu bani".

La polul opus, sunt si romani care au castigat si 100%, cei care au profitat de piata si au cumparat dolari sau au stiut in ce actiuni sa investeasca. "Clientii nostri care au castigat cel mai mult au fost cei care s-au acoperit dupa atentatul de la Madrid, in short (pe o tendinta de scadere se vand actiunile si dupa aceea se inchide pozitia prin cumparare la un pret mai bun). In Romania sunt persoane care stiu foarte bine sa joace short, stiu ca daca valoarea actiunii creste, pierzi si ca daca scade, poti sa castigi".

Actiunile romanesti, ca Fat-Frumos

Romanii prefera sa joace in special pe bursa de la New York, acolo unde volumul de tranzactionare poate ajunge intr-o zi si la 17.000 de miliarde de dolari, unde numai Microsoft face un volum de tranzactionare de 2,5 miliarde de dolari in medie pe zi. "Investesti acolo unde este piata lichida. In Romania, daca iti cumperi actiuni de 30.000 de dolari, nu stiu daca ai cui sa le vinzi a doua zi. Ridici piata singur. In momentul in care un ordin de 30.000 de dolari influenteaza piata, atunci aceasta nu mai depinde de notiuni fundamentale".

Piata de capital romaneasca nu functioneaza inca dupa regulile pietelor externe. Un mare neajuns al acesteia este, in opinia lui Sima, faptul ca nu se poate vinde descoperit (vanzarea unor actiuni pe care investitorul nu le detine si pe care le va cumpara ulterior; exista chiar piete unde numarul de actiuni tranzactionate zilnic este mai mare decat numarul de actiuni emise de companii). Daca acest lucru ar fi posibil, spune Sima, ar creste volumul de tranzactionare si s-ar pune capat si "speculatiilor smecheresti, pur romanesti", posibile acum pe piata.

Tot din cauza faptului ca bursa romaneasca nu functioneaza dupa regulile europene, companiile straine care erau tranzactionate in 1997, in perioada de glorie al Bursei de Valori, au renuntat. "Pe atunci era un volum de tranzactionare de pana la 30 de milioane de dolari pe zi, mult mai mult ca acum, daca ne raportam la dolar. De ce oare au plecat strainii care erau atunci? Dupa sapte ani, in loc sa evoluam, realizam ca am involuat".

In Romania, valoarea actiunilor societatilor romanesti tranzactionate la bursa nu are prea mare legatura cu performantele societatilor respective si o actiune poate cadea cu 100% in orice moment, acesta fiind si cauza pentru care, spune Sima, bancile nu accepta actiuni ca garantii pentru obtinerea de imprumuturi. Referitor la actiunile romanesti, Cristian Sima spune ca "sunt asemeni lui Fat-Frumos din poveste, cresc intr-o zi cat altii in sapte. Problema este ca intr-o saptamana ajung la 70 de ani si mor. Trebuie sa intram si noi in randul celorlalte piete europene, sa respectam si noi aceleasi reguli, iar Comisia Nationala de Valori Mobiliare sa fie la fel de eficienta ca si Securities Exchange Commission de la New York sau ca organismele similare de reglementare a pietei de capital de la Londra sau Tokyo".

Spre deosebire de Romania, pe piata americana au loc cresteri spectaculoase ale unor actiuni precum cele ale Yahoo!, care intr-un an de zile au crescut de la 8 dolari pe actiune la 55 de dolari, sau cele ale Intel, al caror pret aproape s-a dublat. "Chiar daca iti alegi bine domeniul, asta nu inseamna ca ai sa castigi. Nokia, de exemplu, a scazut de la 20 de euro la 14. O actiune poate costa de la cativa dolari la 90 de dolari. Depinde de tine sa stii sa o alegi pe cea mai buna".

Si aceasta mai ales fiindca piata este foarte vulnerabila la zvonuri. "Volatilitatea este ca un pendul, dar chiar daca are o amplitudine mare, va ajunge si sa se comporte normal. Trebuie sa urmaresti momentul. Daca cineva vrea sa investeasca in dezvoltarea rapida a economiei americane, care are un ritm fabulos comparativ cu cea europeana, atunci va cumpara dolari, chiar daca euro depaseste dolarul, in ideea ca si atunci cand raportul este 1,36, el tot mai are resurse financiare sa cumpere, iar daca va ajunge la 1,1 va castiga. Este posibil sa se intample peste un an. Daca vrei sa stii exact cand o sa cada, nu vei sti niciodata".

WBS Holding Ltd a lansat in toamna anului trecut in Romania un serviciu de tranzactionare pe pietele internationale, care permite clientilor sa faca tranzactii in marja pe pietele internationale de actiuni, obligatiuni, valute, indici bursieri sau contracte futures si options pentru aceste active. WBS percepe comisioane de maxim 0,7% din valoarea tranzactiei, iar marjele minime sunt de 10% pentru tranzactiile cu actiuni si de 4% pentru piata valutara. Tranzactiile in marja sunt cele la care investitorul contribuie cu o parte din bani (marja), restul fiind imprumutati de la broker. Acesta din urma nu participa la castigul sau pierderea pe care investitorul o realizeaza din tranzactii, iar investitorul poate inregistra usor castiguri de 100%, sau poate la fel de usor sa-si piarda toata investitia. Suma minima necesara pentru deschiderea unui cont de tranzactionare este de 5.000 de dolari. "Ne gandim sa marim aceasta suma, pentru a proteja investitorii. Cu cat o vom mari, cu atat riscul ca cineva sa-si vanda o masina si sa se gandeasca la imbogatire peste noapte va fi mai mic", sustine Cristian Sima. In prima saptamana, WBS a castigat 75 de romani, iar ulterior numarul acestora a crescut la cateva sute. Cu toate acestea, romanii nu reprezinta decat 2% din totalul clientilor, restul de 98% fiind clienti straini. La ora actuala, WBS are in jur de 40 de angajati in Romania si inca zece in Italia si Elvetia. "Momentan este o afacere care nu se sustine din clientii romani; volumul de tranzactionare al acestora este prea mic pentru a sustine toata infrastructura pe care o avem in Romania".
diana.sava@zf.ro