În faţa întârzierii relansării economiei româneşti şi apersistenţei şomajului mai ales în estul ţării, un nou val deromâni a plecat în Italia, mulţi dintre ei întorcându-se după ce auterminat rezervele de bani acumulate tot din plecări înstrăinătate.
"Criza economică din ultimii doi ani nu i-a determinat pe mulţiromâni să părăsească Italia şi să se întoarcă în ţară, ci dincontră. Numărul de români din ppeninsulă a crescut, de la 953.000în 2009 la circa 1,167 milioane spre finalul lui 2010, iar astăzisunt aproape de 1,2 milioane. Am putea spune chiar că în ultimelepatru luni numărul românilor din Italia a crescut cu circa 200.000de persoane, destul de mult", afirmă Mario Cospito.
Dar cum de îşi găsesc românii locuri de muncă în Italia înpofida şomajului ridicat din această ţară, de aproape 8%, în rândultinerilor fiind de 18%, precum şi în condiţiile în care economiaitaliană are ritmuri de creştere reduse, de circa 1,5% în 2010,faţă de o scădere de 2% în 2009?
Italiencele nu vor să se mai facă asistente
Explicaţia acestei creşteri stă în spatele faptului că angajaţiiromâni lucrează în domenii în care italienii pur şi simplu nu maivor să lucreze. "De exemplu, italienii vor să se facă toţi doctori,şcolile de asistente, de infirmiere pentru spitale nu mai aucăutare. Româncele lucrează ca asistente în spitale sau clinici, deexemplu, atât în sectorul public, cât şi în cel privat, înagricultură, în sectorul serviciilor, în restaurante sauhoteluri."
Mario Cospito afirmă că românii, alături de polonezi, suntfoarte pricepuţi la lucrări de mici reparaţii, zugrăvit şirecondiţionare a caselor şi apartamentelor. "Sunt echipe de 2-3români pe care oamenii le cheamă când au nevoie să-şi modernizezelocuinţa. Sunt mii de firme mici româneşti de acest tip."Statisticile arată că sunt circa 36.000 de mici firme româneşti înItalia.
Ambasadorul spune că acum în Italia românii sunt peste tot."Chiar şi într-un mic oraş cum este cel de unde am plecat eu, însudul Italiei, cu 17.000 de locuitori, sunt circa 700 de români.Sunt efectiv peste tot. Majoritatea sunt oameni corecţi,muncitori."
Se vor întoarce vreodată românii care trimit acum din Italiacâteva sute de euro pe lună acasă pentru familie?
"Poate în 5-10 de ani. În perioada următoare nu îi văd peromânii din Italia întorcându-se acasă şi acest lucru nu se vaîntâmpla până când România nu va avea un sistem de beneficiisociale similar celui din Italia sau Spania", spune Cospito.
Remiterile au scăzut de la 1.500 euro la 1.000 euro deromân
În Italia salariul mediu este de circa 1.500-2.000 de euro, faţăde doar 350 de euro net la nivelul lunii decembrie în România.
Ambasadorul estimează că între 4 şi 6 milioane de români (aiciincluzând şi cei 800.000 de români care lucrează în România pentrufirme italiene, alături de familiile lor) depind într-o măsură maimare sau mai mică de Italia.
Numărul emigranţilor români în toate ţările lumii se situa lacirca 2,8 milioane la finalul lui 2010, remiterile acestoraridicându-se tot în 2010 la 4,5 mld. dolari (3,4 mld. euro),potrivit celor mai recente estimări ale Băncii Mondiale.
Aproximativ 1 mld. euro au fost în 2010 remiterile românilorcare lucrează în Italia, în scădere însă de la 1,5 mld. euro înanul precedent, apreciază Cospito. Cu alte cuvinte, în 2009 fiecareromân din Italia a trimis circa 1.500 de euro pe an, pentru ca în2010 să nu trimită decât 1.000 de euro pe an.
Ambasadorul se declară însă dezamăgit de numărul mic de şcolidin România în care se învaţă limba italiană. În acest moment suntdoar cinci şcoli cu predare în italiană în toată ţara. "O problemăeste cu profesorii, pentru că cine ştie limba italiană pleacă înItalia", spune ambasadorul.
Timişoara, model de internaţionalizare pentru IMM-urileitaliene
Dintre toate puterile occidentale, România are în acest momentcele mai strânse legături cu Italia, dacă se ţine cont nu numai deinvestiţiile firmelor italiene în România şi de ponderea comerţuluiexterior, ci şi de numărul mare de români care muncesc înpeninsulă.
Astfel, relaţiile comerciale şi de investiţii de anvergurăsimilară sunt şi între România sau Franţa şi Germania, dar înaceste ţări nu trăiesc peste 1 milion de români, iar cu Spania,unde de asemenea muncesc peste un milion de români, relaţiilecomerciale şi de investiţii nu sunt la fel de dezvoltate.
În România locuiesc circa 30.000 de expaţi italieni care facafaceri sau sunt angajaţi la multinaţionale, dar mai există şicâteva mii de italieni care trăiesc aici de câteva zeci sau sute deani, în unele sate din Dobrogea sau Muntenia.
Ambasadorul afirmă că firmele italiene mici şi mijlocii dinRomânia, acum în număr de circa 29.000, şi-au începutinternaţionalizarea cu extinderea în regiunea Banatului, în anii'90.
"La puţin timp după Revoluţie, companiile italiene au început săvină în Timişoara, iar acest oraş a devenit un model pentruinternaţionalizarea sistemului economico-industrial din Italia.Înainte de Timişoara, doar firme mari, precum Fiat, Pirelli,pătrunseseră şi pe pieţe externe, însă întreprinderile mici şimijlocii (IMM - n.red.) nu făcuseră acest pas. Iar aceste firmesunt practic coloana vertebrală a economiei, în condiţiile în care98% din PIB-ul Italiei este generat de IMM-uri", spune Cospito,recomandând aceeaşi structură şi pentru economia românească.
Din 1991 şi până în prezent, circa 3.000 de IMM-uri italiene auvenit la Timişoara, unele mutându-şi o parte din producţie aici.Cifra ar fi impresionantă chiar şi pentru o provincie bogată dinpeninsulă, consideră Cospito. De altfel, la finalul luniiseptembrie 2010, în România erau înregistrate aproape 30.000 defirme italieneşti, cu două treimi mai multe decât cele germane(circa 18.000).
A doua cucerire: 100.000 de italieni şi-au luat nevestedin România
Pe de altă parte, atât numărul mare de români aflaţi la lucru înItalia, cât şi prezenţa unei comunităţi mari de oameni de afaceriitalieni în România a determinat o creştere a numărului de mariajemixte italiano-româneşti.
"Estimăm că în prezent există 100.000 de astfel de cuplurimixte, dintre care 99% sunt bărbaţi italieni, iar din acest motivavem şi probleme cu minorii în caz de divorţuri şi separări. Aşsublinia importanţa acestei noi generaţii de copii care provin dincuplurile mixte. În urmă cu cinci ani existau de 100 de ori maipuţine mariaje mixte", explică Cospito.
O singură fabrică Nokia nu aduce dezvoltarea, vă trebuieţesut industrial
Ce pot învăţa oamenii de afaceri români de la Italia? Cum areuşit o ţară care acum 100 de ani era destul de săracă, cel puţinîn jumătatea de sud, dominată de băncile britanice, să treacă laindustrializare şi să dezvolte o clasă de antreprenori dinamică cea propulsat-o în primele şapte economii ale lumii?
România ar trebui să se orienteze către sectoarele economicepentru care are resursele naturale necesare şi pentru care are"vocaţie", aşa cum o numeşte ambasadorul italian.
Ambasadorul spune că investiţiile străine sunt bune, dar nu suntde ajuns pentru dezvoltare.
"Dacă construieşti o fabrică Nokia în mijlocul ţării, nu te poţibaza pe faptul că aceasta va sprijini întreaga economie. Să nucredeţi că dezvoltarea economică este astfel asigurată. Trebuie săidentifici cel mai bun lucru pe care îl poţi face, la ceea ce tepricepi cel mai bine şi ce resurse ai la îndemână. Dacă eşti unoraş mic în munţi, nu poţi face avioane. Trebuie să îţi cauţi o«vocaţie». Spre exemplu, pentru un orăşel de munte este viabilăexploatarea lemnului. În Italia există oraşe în nordul ţăriispecializate în scaune, de exemplu. Sunt zeci şi zeci de fabrici demobilă. 70% dintre scaunele exportate de Italia provin de acolo.Poate că România are «vocaţie» în special către agricultură şiindustrie mică. Trebuie să dezvoltaţi ţesutul industrial, numai aşaveţi creşte."
Ambasadorul remarcă şi el rata extrem de scăzută a absorbţiei defonduri europene, în special la nivelul MinisteruluiTransporturilor şi Infrastructurii (doar 1,64% la finalul luniiianuarie, adică 40 milioane de euro plăţi făcute dintr-un totaldisponibil de 3 miliarde de euro, potrivit Autorităţii pentruCoordonarea Instrumentelor Structurale).
"România trebuie să exploateze fondurile europene, care suntvitale în special pentru dezvoltarea infrastructurii. Româniacontribuie la bugetul Uniunii Europene, astfel că este normal să-şirecupereze aceşti bani. Am mers în Spania cu trenuri de mareviteză, de peste 300 km pe oră, pe linii construite recent din banieuropeni. România nu ar trebui să repete greşeala Italiei, care nua exploatat la maxim fondurile puse la dispoziţie de UniuneaEuropeană."
Datoria publică a Italiei este în mâinileitalienilor
Pe de altă parte, Cospito a vorbit şi despre situaţia economicăa Italiei, pe care o caracterizează ca având două slăbiciunimajore: rata şomajului de circa 8%, dublă la tineri, şi nivelulmare al datoriei publice, de circa 110% din PIB. PIB-ul Italieieste de circa 1.500 de miliarde de euro, adică peste 25.000 de europer capita, faţă de 125 miliarde de euro PIB-ul României, adicăcirca 5.800 euro per capita.
"Problemele în Italia nu sunt chiar atât de mari, pentru că, lafel ca şi în Japonia, de altfel, datoria publică este în mareparte, adică în proporţie de 85%, internă, către companiile şipersoanele fizice din Italia."
"Avem o cultură diferită, în sensul că italienii economisesc înmedie 10-20% din veniturile lor, iar o metodă de economisire oreprezintă investiţiile în obligaţiunile publice. Suntem, ca maitoate ţările din sud, mai legaţi de familie, părinţii investescpentru copiii lor", spune Cospito. Una dintre marile probleme aleItaliei însă o reprezintă şomajul (circa 8%) şi mai ales şomajuldin rândul tinerilor (18%).
Ambasadorul subliniază însă că Italia este a doua ţară din lume,după Germania, ca producţie industrială per capita. "Noi avem oeconomie care constă în producţie, o economie reală, nu în serviciifinanciare care pot fi date peste cap, cum s-a văzut în 2008. Noiproducem maşini, mobilă, pantofi, costume, mâncare, vin, avemturism care aduce 7-8% din PIB. Trebuie să ţineţi cont că avemexporturi anuale de produse alimentare de 120 miliarde de euro,adică tot atât cât întreg PIB-ul României", spune ambasadorul.
Ambasadorul a mai spus că 2011 va fi un an special pentrurelaţiile româno-italiene. România va fi vizitată în toamnă depreşedintele Italiei, Giorgio Napolitano, iar târgul de carteGaudeamus va fi anul acesta sub patronajul Italiei.
Italia este sub presiune din cauza revoltelor din Africade Nord
Reflectând asupra recentelor evenimente din ţărilenord-africane, Cospito consideră că acestea vor pune presiune şiasupra Italiei, mulţi dintre locuitorii acestor state urmând săgăsească în peninsulă un "refugiu".
"Romanii numeau Marea Mediterană «mare nostrum», astfel căbazinul mediteranean este cu adevărat strategic pentru noi şisuntem foarte îngrijoraţi de ceea ce se întâmplă în prezent, denumărul mare de tunisieni, spre exemplu, care vin în Italia, pentrucă este o presiune fizică (interviul a fost făcut înainte deacutizarea crizei în Libia, acum Italia temându-se de o imigraţiemasivă din această ţară - n.red.). Acelaşi lucru s-a întâmplat şidupă căderea comunismului, când Italia s-a confruntat cu oadevărată invazie din ţările vecine", explică ambasadorul italian,care adaugă că Roma vrea ca Uniunea Europeană să contribuie pe planfinanciar în condiţiile unui potenţial exod de oameni către Italia.
"Suntem îngrijoraţi de ceea ce se întâmplă în partea de sud abazinului mediteranean, pentru că avem investiţii, relaţiiculturale şi nu numai în aceste ţări. Ne dorim o implicare maiputernică din partea Uniunii Europene, în special în planfinanciar, pentru a evita o situaţie haotică."
Ambasadorul a lăsat să se înţeleagă că oficialii italieni suntnemulţumiţi de reacţia înceată a Uniunii Europene în ceea cepriveşte criza din nordul Africii.
"Există ţări din nord care nu simt această criză decât latelevizor. Italia este însă în prima linie, va trebui găsitesoluţii urgente. Îmi amintesc de situaţia din '89, când zeci de miide albanezi au venit pe mare în Italia şi a trebuit găsite soluţiiurgente."
În ceea ce priveşte intrarea în Shengen, ambasadorul Italiei aspus că putem conta pe Italia că va sprijini România pentruaderarea la acest spaţiu de securitate în martie. "Noi întotdeaunaam sprijinit România, şi în anii dinaintea aderării la UniuneaEuropeană, când nu era fixată data aderării. Şi atunci, şi acum aufost state care s-au opus." Care? "Să nu vorbim despre ce păcătoşiau fost în trecut, ci doar despre păcatele trecute", a încheiatambasadorul cu un proverb italian.
Mario Cospito
(51 de ani)
n În 1984, obţine licenţa în Ştiinţe Politice/EconomieInternaţională la Universitatea din Pisa.
n În 1987 este numit consul la Durban, în Africa de Sud, iarîncepând cu 1991, devine prim-secretar comercial la Copenhaga.
n Începând cu 1995, se întoarce la Roma, unde lucrează în cadrulsecretariatului Direcţiei Generale Afaceri Economice (DGAE),ocupându-se de colaborarea economică şi financiară cu ţărileEuropei de Est şi din fosta Uniune Sovietică.
n Continuă să lucreze la DGAE, însă din 1997 se ocupă deafacerile europene ale acestei instituţii.
n În 1999 este numit consilier la Ambasada Italiei laOttawa.
n Din 2001 devine consilier privind afacerile internaţionale alviceministrului comerţului exterior din Italia.
n Între 2006 şi 2008 ocupă funcţia de consilier diplomatic alministrului comerţului internaţional şi al ministrului dezvoltăriieconomice din Italia.
n Este numit ambasador al Italiei la Bucureşti în 2008.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
