De câţi funcţionari publici este nevoie ca să fie trimisă o hârtie? De patru: unul o întocmeşte, unul o verifică, unul o avizează şi unul o semnează

15 feb 2011 Autor: Adelina Mihai

Vezi galeria foto De câţi funcţionari publici este nevoie ca să fie trimisă o hârtie? De patru: unul o întocmeşte, unul o verifică, unul o avizează şi unul o semnează

Alina Sandu, Florina Dragoş, Monica Dimitriu şi Andras Szakal sunt patru funcţionari publici, angajaţi ai Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici (ANFP), care au semnat azi o hârtie prin care invită jurnaliştii la un eveniment de lansare a unei competiţii destinate salariaţilor din administraţie. Pe hârtia transmisă de ANFP apar patru nume de persoane, fiecare cu atribuţiile sale: "întocmit", "verificat" şi "avizat", la care se adaugă şi semnătura preşedintelui instituţiei, care completează de altfel semnăturile fiecărui bugetar responsabil de document.

Alina Sandu, consilier în cadrul Compartimentului Comunicare,Informare şi Documentare (din cadrul Direcţiei de Comunicare şi Relaţii Internaţionale a ANFP) a fost responsabilă de întocmirea invitaţiei de presă, Florina Dragoş, coordonator în cadrul aceluiaşi compartiment, s-a ocupat de verificarea documentului, în timp ce Monica Dimitriu, director al Direcţiei de Comunicare şi Relaţii Internaţionale, a avizat hârtia. De asemenea, invitaţia de presă este semnată şi de Andras Szakal, preşedinte al ANFP cu rang de secretar de stat în cadrul instituţiei subordonate Ministerului Administraţiei şi Internelor.

"Este o procedură stabilită în regulamentul intern, nu trebuie să fie reglementată prin lege. Orice adresă care iese din instituţie trebuie să conţină aceste informaţii, dar acest lucru nu se întâmplă numai la noi, ci în majoritatea instituţiilor publice", a spus un angajat al departamentului de relaţii cu presa din cadrul ANFP, care a specificat că nu poate fi citat, numai preşedinte instituţiei având această atribuţie.

Acesta este numai unul din nenumăratele exemple de birocraţie întâlnite în administraţia publică, despre care s-a spus adesea că este supradimensionată şi a cărei restructurare s-a lăsat aşteptată de ani de zile. Anul 2010 - marcat de tăierea salariilor bugetare cu 25% şi de concedieri în sectorul public- a reprezentat un moment zero în reformarea administraţiei, deşi există încă multe nelămuriri cu privire modul în care s-a făcut această reformă. Este adevărat că, cel puţin în cifrele raportate în discursurile oficiale, în perioada 2009- 2010 au fost restructurate peste 100.000 de posturi în sectorul bugetar, în acest sector rămânând să mai lucreze la începutul acestui an 1,29 milioane de persoane. Însă nu a explicat nimeni de ce cheltuielile de personal din bugetul general consolidat au scăzut cu 8,6% anul trecut faţă de 2009, în timp ce cheltuielile totale au crescut cu 4,2%. Unele voci spun că restructurarea ar fi falsă şi că nu se face o economisire, ci se trec banii de la cheltuielile cu personalul la o altă structură contabilă, bugetarii concediaţi rămânând să lucreze la stat, dar fie cu contracte de colaborare, fie prin firme care oferă servicii de outsourcing. Aşa s-ar explica şi cum peste trei sferturi (77%) din cei aproape 630.000 de şomeri aflaţi în statistici în luna decembrie a anului trecut proveneau din sectorul privat, şi nu de la stat.

Oricum ar fi, statul cheltuie în continuare peste 10 miliarde de euro pe an pentru plata salariilor unor funcţionari care au ca atribuţii întocmirea, verificarea sau semnarea unor documente, activităţi care ar putea fi realizate cu costuri mult mai reduse şi de care se ocupă, în mod normal, una sau două persoane, în cazul firmelor private.

ZF a scris încă de anul trecut că statul ar putea economisi peste 2,7 miliarde de euro pe an dacă ar concedia jumătate din funcţionarii publici din administraţiile centrale şi locale şi o treime din angajaţii care lucrează în birourile Ministerului de Interne, adică dacă ar restructura "mânuitorii de hârtii".