Sărăcia şi lipsa locurilor de muncă au trimis în ultimul deceniu peste trei milioane de români la muncă în străinătate, iar guvernele de până acum nu au avut politici prin care să îi aducă înapoi prin atragerea de noi investiţii care să creeze locuri de muncă.
Dacă cei 2,5 milioane de români aflaţi la muncă în străinătate ar lucra în România pe un salariu mediu net de 340 de euro pe lună, masa salarială totală ar creşte cu 18,5 miliarde de euro pe an, până la peste 50 de miliarde de euro anual. Din aceştia, cel puţin 8,25 miliarde de euro s-ar colecta la bugetele de stat din contribuţiile plătite de angajat şi de angajator pentru sănătate, pensii, şomaj şi impozitele pe salariu, iar restul s-ar vedea în consum.
În opinia lui Ionel Blănculescu, proprietarul companiei Consultanţă şi Investigaţii Financiare, fenomenul migraţiei este un fel de piramidă a lui Maslow, care ierarhizează nevoile umane de la cele fiziologice la cele aspiraţionale. El spune că principalul motiv pentru care românii migrează mai mult în Italia şi Spania (ţări în a căror cultură organizaţională se încaderază mai bine) este acela că au aspiraţii mai mari decât le poate oferi statul în care s-au născut, la fel cum spaniolii şi italienii migrează în Franţa şi în Marea Britanie, în timp ce germanii, francezii şi englezii migrează către Statele Unite.
"Forţa de muncă plecată din România este cea mai calitativă, pentru că incubă profesionalismul necesar pentru o piaţă superioară din punct de vedere al calităţii muncii, în care au avut acces cu dificultate şi în care au dobândit o specializare. Dacă această forţă de muncă nu ar fi plecat, probabil că rata şomajului ar fi fost mai mare în perioada crizei, când statele membre ale UE aveau un şomaj de 9%, iar România de doar 5%", explică Blănculescu.
Una dintre cele mai mari probleme ale României o reprezintă numărul mic de salariaţi comparativ cu populaţia aptă de muncă, având în vedere că în prezent numărul de salariaţi este de 4,3 milioane de persoane (la jumătate faţă de cel din urmă cu 20 de ani), iar populaţia ocupată este de 9 milioane de persoane. În prezent, rata de ocupare din România - de 58 - 59% - este cu mult mai mică decât cea din Germania, de exemplu, unde rata de ocupare este de 70% în condiţiile în care această ţară se confruntă cu un deficit de forţă de muncă calificată şi cu fenomenul de îmbătrânire al populaţiei. "Nu avem soluţii realiste în ţară cu ajutorul cărora să creăm atât de multe locuri de muncă în aşa fel încât rata de ocupare să crească, pentru că nu putem să asimilăm aşa de multă forţă de muncă pe măsura evoluţiei tehnologice, care are un grad destul de ridicat în România. Fenomenul migraţiei este normal şi va continua, degeaba există contradicţii în ceea priveşte condiţia de cvorum, pentru că România va avea întotdeauna 2-3 milioane de salariaţi care lucrează în străinătate şi care nu se vor mai întoarce", adaugă Blănculescu.
În prezent, un salariat susţine, din contribuţii şi impozite, 1,2 pensionari, iar deficitul fondului de pensii, care a depăşit 3 miliarde de euro anul acesta, continuă să crească. În perioada de dinainte de criză, când erau mai mulţi salariaţi în economie şi mai bine plătiţi, bugetul de pensii avea chiar şi excedent - de peste 320 de milioane de euro în 2006.
Blănculesu admite totuşi că, odată cu dezvoltarea tehnologiei, tot mai mulţi oameni îşi vor găsi mai greu locuri de muncă, de aceea construcţia de noi fabrici nu ar putea genera foarte multe locuri de muncă noi, iar singurul lucru pe care îl poate face România este să îşi specializeze foarte bine oamenii, care apoi să migreze spre alte pieţe unde să-şi găsească de lucru. "În condiţiile dezvoltării tehnologice, tot mai mulţi oameni vor avea dificultăţi în ceea ce priveşte găsirea unui nou loc de muncă şi vor trebui să se specializeze. La fabrica Tuborg din Danemarca, de exemplu, lucrează doar trei salariaţi, în rest totul este automatizat", mai spune Blănculescu.
Aproape două milioane de români au plecat la muncă în Italia (peste 1,2 milioane de persoane) şi în Spania (830.000 de oamnei) în ultimii ani, numărul acestora crescând de peste zece ori în ultimii 5 - 10 ani. În ultimul deceniu angajaţii români din străinătate au trimis acasă peste 53 de miliarde de euro sub formă de remiteri, însă sumele au scăzut semnificativ în anii de criză, potrivit datelor publicate de BNR. Anul de vârf a fost în 2008, cu 8,64 miliarde de euro trimise în ţară. Tot în 2008 investiţiile străine au fost de 9,5 miliarde de euro, iar numărul de angajaţi crescuse semnificativ, până la peste 4,8 milioane de persoane (la maximul ultimilor 10 ani).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
