Exporturile României, de 54,6 mld. euro anul trecut, sunt ţinute în spate de un număr mic de companii şi sunt polarizate puternic. Astfel, cei mai mari 500 de exportatori ai României au doar 7,8% din totalul salariaţilor din economie, deşi ei duc în spate 75% din totalul exporturilor locale. Mai mult, harta României este polarizată, judeţele lider având exporturi de circa 5 mld. euro, pe când codaşii nu ajung nici la 100 de mil. euro.
„Există o disparitate dacă ne uităm pe statisticile marilor exportatori. Putem observa că exporturile sunt ţinute în spate de doar câteva companii, şi acelea de regulă străine. Un exemplu clar este Dacia, care a ajuns cel mai mare exportator local acum câţiva ani şi care rămâne în continuare în top“, spune şi analistul Aurelian Dochia. El este de părere că situaţia s-ar putea schimba dacă firmele româneşti ar începe să se uite către alte pieţe. Astfel, ar putea creşte şi numărul de salariaţi care ţin în spate exporturile României care au ţinut în spate economia în timpul crizei, când consumul era în picaj.
Modelul economic al României, mai ales în ultimii ani, este unul care se bazează pe export, însă cu toate acestea piaţa locală este codaşă în Europa la export per capita. Prin comparaţie, Germania, de departe cel mai are exportator de pe Bătrânul Continent, a avut anul trecut exporturi de aproape 1.200 mld. euro, ceea ce înseamnă un export per capita de circa 15.000 de euro, faţă de nici 3.000 în România. Economia Germaniei s-a bazat la rândul său mulţi ani pe export, trimiţând peste graniţe produse finite cu valoare adăugată mare.
Exportul per capita este în România de doar 2.700 de euro pe an, de cinci ori mai mic decât în Cehia şi de aproape patru ori sub nivelul din Ungaria. Economia locală este depăşită chiar şi de Bulgaria. „România lucrează lohn generalizat, valoarea adăugată brută este foarte mică“, spune Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR).
