Analiză

Piata muncii: de la "Stii engleza?" la "Stii sa-ti faci treaba?"

13.03.2003, 00:00 35

Ultimii ani au adus schimbari majore in ceea ce priveste piata fortei de munca si relatiile de munca. La inceputul anilor '90, prima intrebare la care trebuia sa raspunda o persoana aflata in cautarea unui loc de munca era : "Do you speak English?". Lucrurile au evoluat astfel ca incat astazi intrebarea la care trebuie sa raspunda cei care isi doresc un loc de munca bine platit este: "Can you do the job?".
Cu alte cuvinte, cererea este mult mai specializata, pe domenii foarte stricte in care este necesara recrutarea unei persoane care vine dintr-o companie competitoare sau dintr-un domeniu adiacent.

Putine vesti bune
De cealalta parte, cei aflati in cautarea unui loc de munca au o experienta mai bogata in spate la care se adauga un nivel de pregatire mult mai ridicat in conditiile in care a crescut numarul celor care au urmat diverse cursuri de pregatire si specializare. Cam aici se opresc vestile bune.
Si asta pentru ca, la o populatie de 21,6 milioane de locuitori, Romania are in acest moment numai 4,6 de milioane de salariati. Iar jumatate din acestia lucreaza in sectorul privat, care realizeaza in Romania aproape 70% din Produsul Intern Brut. Fortand putin lucrurile, am putea spune ca, pentru un lucrator la stat care munceste cu aceeasi tragere de inima ca unul la patron, alti doi salariati ai bugetului chiar stau degeaba.
La toate acestea se adauga faptul ca in timp ce numarul de salariati a scazut continuu din 1990 incoace, aproape ca s-a dublat numarul pensionarilor. Raportul din salariati si pensionari ajunsese anul trecut la 1/1,5.

Mare discrepanta la salarii
In ceea ce priveste piata romaneasca a salariilor, in opinia analistilor, aceasta este una inca nerestructurata, caracteristica economiilor aflate in tranzitie.
Astfel, posturile cu responsabilitati ridicate sunt platite in Romania cu mult peste media pietei, in timp ce muncitorii si persoanele cu studii superioare care nu ocupa posturi de top management sunt subplatiti.
Salariul mediu net lunar pe ansamblul economiei, a ajuns in februarie anul acesta la 4,7 milioane lei, adica 141,4 de dolari sau 132 de euro.
Raspunzatoare pentru nivelul mic al salariilor sunt si cotele de impozit ridicate pe care trebuie sa le suporte companiile pentru a-si plati angajatii. Aceasta, alaturi de productivitatea scazuta si numarul mare de pensionari, sustinuti tot de cei care lucreaza, determina Fiscul sa ia mult din putin, desi datoriile din ce in ce mai mari la bugetul asigurarilor sociale de stat arata ca nivelul ridicat al taxelor devine din ce in ce mai greu de suportat.
In Romania, la un salariu mediu brut lunar de numai 183 de euro, nivelul taxelor care trebuie platite se ridica la 52%, in timp ce in Slovenia, de exemplu, unde salariul este de 1.150 de euro lunar, contributiile sociale reprezinta 38%.

5.400 $ pentru un manager
In ceea ce priveste pozitiile de conducere, salariul unui manager de varf din Romania poate ajunge, in medie, la 65.000 de dolari pe an (5.400 de dolari pe luna), unul dintre cel mai ridicat in comparatie cu statele vecine. Salarii comparabile cu cele din zona se inregistreaza la nivelul de middle management (managerii de departamente). Acestia au in Romania venituri brute de circa 18.000 de dolari anual (1.500 pe luna), comparabile cu cele din Cehia - 15.000 de dolari anual (1.200 pe luna) - si cu cele din Ungaria - 19.000 de dolari pe an (1.600 pe luna).
Pentru acest an, analistii estimeaza ca salariile brute in Romania vor creste in medie cu 18,2%. Cea mai mare crestere, de 18,7% este estimata pentru middle management si pentru personalul cu studii superioare, in timp ce pentru nivelul de top management media cresterii salariale este de 17,9%.
Dar, pentru a castiga mai bine nu este importanta numai pozitia dintr-o firma, ci si localitatea in care isi desfasoara aceasta activitatea. Astfel, la nivelul tarii se inregistreaza mari discrepante intre salariile celor care muncesc in Bucuresti si ale celor din provincie.

"Capitalistii" castiga mai bine
Studiile realizate pe acest segment arata ca salariile din Capitala sunt cu 15,3% mai mari decat media pietei, in timp ce in provincie acestea pot ajunge la 37,7% sub medie. De exemplu, un director financiar din Bucuresti poate castiga cu 45% mai mult decat unul care lucreaza in provincie, iar un director de resurse umane poate avea in Capitala un salariu cu aproape 30% mai mare decat altul care lucreaza in afara Bucurestiului.
Reprezentantii companiilor de recrutare spun ca cele mai multe tranzactii care se fac pe piata vizeaza personalul pentru departamentele de vanzari si financiar, explicatia constand in faptul ca acestea sunt zonele cele mai "fierbinti" ale unei firme: gasirea de noi clienti pentru desfacerea produselor si administrarea finantelor firmei. Pentru aceste pozitii salariile au inregistrat in ultimii ani o crestere continua, situatie explicata de specialisti prin faptul ca a crescut competitia si ca au aparut mai multe cereri pe piata pentru cei care au asemenea specializari.

Cerere de ingineri
De asemenea, in ultima perioada se remarca o crestere a cererii pentru inginerii specializati in domeniul industriei grele. Aceasta categorie profesionala este una mai aparte pe piata muncii. Cererea pentru ingineri a inceput sa creasca din 1997 cand erau cautati cei specializati in telecomunicatii sau tehnologia informatiei, dar, in timp, a scazut usor pe aceste segment.
La nivel managerial, un impact major asupra pitei din Romania l-a avut experienta managementului expat. La inceputul anilor '90, companiile multinationale care au venit in Romania si-au adus propria echipa de conducere. Treptat, locul managerilor straini a fost preluat ce cei romani si in special din randul celor "crescuti" din punct de vedere profesional de expati.
Ei au avantajul cunoasterii in detaliu a mediului de afaceri romanesc, au un nivel de expertiza crescut semnificativ prin transferul de know-how efectuat de catre managerul expat si, in plus, primesc pachete salariale net inferioare fata de omologii straini - care sunt purtatori, de cele mai multe ori, de cheltuieli de relocare acordate de compania-mama.
Dar lucrurile nu se opresc aici. Nu numai ca multinationalele au format un management romanesc de calitate, dar au inceput si sa-l exporte dupa principiul: "un manager roman e la fel de bun, sau aproape la fel de bun, ca unul britanic, dar ne costa mai putin. De ce nu l-am trimite pe el sa preia operatiunile noastre din X?".

Restructurare fara somaj de 15%?
Restructurarea economiei nu se poate face fara somaj. Autoritatile romane vrand contrazica aceasta axioma economica, "n-au dat drumul" ratei somajului catre 14-15% in primii ani de reforma, asa cum s-a intamplat in Polonia, Ungaria sau Cehia, asa incat problema -realocarea fortei de munca in sectoare competitive, profitabile- nu s-a rezolvat in anii 1993 si 1994. Venirea alegerilor, in 1996, a facut ca intreprinderile de stat sa duduie - si de productie, dar si de pierderi. Ca urmare, a fost necesar al doilea val de restructurare. Aceasta, mai inalt (11,8% rata somajului in 1999), a curatat mai bine economia de intreprinderile cu pierderi. Problema insa inca nu s-a rezolvat: reducerea numarului de salariati din companiile de stat este punctul cel mai sensibil al negocierilor cu FMI. Politica de tinere a somajului sub control explica dealtfel si mentinerea salariului mediu la cote joase.

Cresterea salariilor a fost mereu intrecuta de cresterea dolarului
Salariul mediu net lunar n-a reusit sa depaseasca pana acum 150 $ pe luna, in conditiile in care in Hungaria, Polonia sau Cehia a trecut de mult de pragul de 3-400 $. Pana in 1998, salariul a fluctuat exact dupa cursul dolarului: a reusit sa "prinda" o crestere doar cand devalorizarea a fost mai mica. Din 1999 incoace insa, este evident un trend de crestere. Cel mai mare nivel al cresterii a fost anul trecut, cand, pe baza devalorizarii foarte scazute a dolarului (6%), salariile in dolari au crescut cu 16%. Daca devalorizarea va fi tot la fel de redusa si anul acesta, nu este exclusa depasirea -istorica- a pragului de 150 $.

Numarul de salariati, la jumatate fata de acum 13 ani
Salariatii din economie s-au imputinat nu atat pentru ca au fost trecuti in somaj, cat pentru ca au iesit la pensie. Astfel, un salariat sustine acum 1,5 pensionari, fata de patru salariati un pensionar la inceputul deceniului trecut.
"Mascarea" somajului prin scoaterea la pensie n-a avut nici un avantaj (in afara de cosmetizarea raportarilor macroeconomice). Cei scosi la pensie la 50 de ani nu au mai fost motivati sa-si mai caute de lucru, iar cei activi au trebuit sa preia povara unor plati din ce in ce mai mari pentru asigurari sociale, conform cu cresterea cheltuielilor pentru pensiile din ce in ce mai multe. Ca urmare, firmele au ajuns, ca sa poate sa ofere de exemplu, un salariu de 10 milioane lei, sa aiba cheltuieli totale de 25 milioane. Din aceasta cauza, au inceput sa caute alte metode de plata decat salariile clasice, astfel  incat numarul de angajati raportati scade, chiar daca probabil ca in realitate este mai mare.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO