Top 10 cele mai importante procente ale anului 2011 pentru economia românească

28 dec 2011 Autor: Sorin Pâslaru

Foto: Shutterstock

0,5%. Aceasta este limita maximă a deficitului fiscal structural pe care şi-l va asuma România conform Pactului fiscal care va fi semnat între ţările Uniunii Europene. Deficitul structural este un deficit bugetar ajustat la creşterea economică. Conform FMI, deficitul bugetar structural al României ar fi de circa 0,1% în 2012, aferent unui deficit bugetar de 1,9% şI unei creşteri economice prognozate de 2%.

4%. Cu atât a scăzut comerţul cu amănuntul în primele 10 luni din 2011, continuând tendinţa din 2010 (-5%) şI 2009 (- 8,5%). Cumulat, aceasta înseamnă o scădere de 20% a consumului faţă de vârful din 2008. Întrebarea este dacă în 2012 comerţul cu amănuntul, care este cel mai important indicator al consumului populaţiei, îşI va reveni. Datele pe ultimele luni 2011 nu indică o oprire a scăderii.

5%. Acesta este noul prag al deţinerii maxime la SIF-uri (societăţile de investiţii financiare) , conform unei legi adoptate în Parlament aflate la promulgare la preşedintele Traian Băsescu. Există opinii că acest moment este pentru SIF-uri, care deţin numeroase active în companii româneşti, un aedvărat moment al privatizării, pentru că cei care deţin conducerea acestor societăţI ar fi fost numiţi cu influenţe politice.

6%. Noua dobândă de politică monetară a Băncii Naţionale după reducerea cu 0,25% din luna noiembrie a acestui an. Mişcarea a surprins analiştii, fiind efectuată într-o perioadă când pieţele periferice cum este România erau considerate fragile ca urmare a extinderii crizei datoriilor suverane din zona euro. Din punctul de vedere al inflaţiei însă, aflată spre minime istorice aproape de 3% ca urmare a recoltei agricole abundente, dobânda mai poate scădea.

22%. Creşterea surpriză a agriculturii în PIB pe trimestrul III al acestui an cu 22%, una din cele mai mari rate anuale înregistrate vreodată, care a adus o creştere a PIB-ului trimestrial de 4,4%, prima din Uniunea Europeană.

24%. Creşterea exporturilor cu 24% pe primele 11 luni ale anului, după o creştere similară în 2010. Întrebarea este dacă ritmul acesta va continua în 2012, având în vedere previziunile de încetinire a creşterii şI chiar de recesiune care s-au făcut pentru zona euro după criza datoriilor suverane.

50%. Jumătate, adică 50%, dintre creditele acordate în sistemul bancar, de 50 mld. euro- pentru persoane fizice şI companii, pe termen scurt mediu sau lung, în lei sau în valută - au o întârziere la plată de cel puţin 15 zile. Aceasta înseamnă că asupra unui volum de credite de 25 miliarde de euro planează posibilitatea de a nu fi returnate.

60%. Cu atât au scăzut investiţiile străine directe pe primele 10 luni din 2011, până la 1,3 miliarde euro, şI este probabil ca evoluţia să se păstreze pentru tot acest an. La acest capitol, cel mai mare impact îl are retragerea Nokia, care ajunsese la exporturi de 2 miliarde de euro pe an. Impactul retragerii asupra valorii exporturilor este mare, dar asupra PIB-ului este mult mai redus, de circa 0,1%, pentru că valoarea adăugată local - salarii, impozite, profit - era redusă.

110%. Banca Austriei a anunţat că sucursalele băncilor cu capital austriac din Europa de Est, inclusiv din România, nu vor mai putea da credite decât în limita a 110% din depozitele atrase. Efectele vor fi majore pentru economia locală dacă Banca Austriei va cere acelaşI raport cu depozitele şI pentru creditele deja acordate. Aceasta ar duce la o ieşire dramatică a capitalului austriac bancar din România, având în vedere că sunt bănci precum Volksbank unde depozitele sunt de patru ori mai reduse decât creditele acordate.

400%. Cu atât au crescut în 2011 la bursă titlurile Oltchim, compania de îngrăşăminte chimice controlată de stat. Chiar dacă are pierderi, compania este vânată de investitorii străini. FMI a cerut privatizarea sa, dar statul român trebuie să evalueze bine ceea ce va face astfel încât să nu se trezească cu o închidere a companiei după privatizare. Dezindustrializarea prin privatizări ratate după 1990 este cea mai grea povară a economiei din ultimii 20 ani.