Vor îndrăzni americanii să dea foc lumii? Istoria deficitului care îngrozeşte planeta

Conferinţa de presă a preşe­din­telui Barack Obama demier­cu­rea tre­cută a fost de pomină. Vizi­bil nervos,preşedintele i-a apostrofat pe opozanţii săi re­pu­blicani sugerândcă nu au minte nici cât nişte copii. Republicanii s-au declaratşocaţi şi l-au îndemnat să ia Valium pentru a se cal­ma, în vremece comentatorul politic al pos­tu­lui de televiziune MSNBC MarkHalpe­rin, luat de val, i-a adresat o replică in­ju­rioasă şefuluistatului şi a fost obligat să-şi ceară scuze.

Poate nu acesta este cel mai tensionat mo­ment din lunga bătăliepolitică dintre de­mo­craţi şi republicani, dar, cu siguranţă, aufost vremuri şi mai bune. Guvernul are ne­voie să se împrumute cade aer, dar nu are gi­rul Congresului în acest sens.Nemaiputân­du-se împrumuta, nu-şi va mai putea plăti obligaţiilefinanciare şi de aici default-ul - iată noua versiune a Iadului înregie americană îmbunătăţită.

Cu cât data limită de 2 august până la care Congresul trebuie săia decizia de majorare a deficitului Statelor Unite se apropie, cuatât tensiunea creşte.

Povestea deficitului SUA nu-i priveşte doar pe americani, cipriveşte întreaga lume. O intrare în incapacitate de plată aStatelor Unite ar fi, pentru mulţi finanţişti, lovitura capitalădată economiei lumii. Nu doar că ad­ministraţia nu ar mai aveateoretic bani să plă­tească salariile, pensiile sau soldelemi­li­ta­rilor, dar nu ar mai avea niciun chior să răs­cumperetitlurile ajunse la maturitate, ce­ea ce ar transmite o undă de şocmortală în întreaga lume. Este ca şi cum ai invita ome­nirea să semute în 24 de ore pe altă planetă, de aceea scenariul este refuzatvehement de capii finanţelor lumii în măsura în care esteridiculizat de alţii mai ceva decât profeţia predicatorului HaroldCamping că lumea se va sfârşi la 21 mai 2011. Nu trebuie uitat însăcă Harold Camping a amânat profeţia pentru octombrie, aşa cum SUAau amânat, practic, colapsul printr-un artificiu al Tre­zo­reriei.SUA au atins la 16 mai curent pra­gul maxim al îndatorării de14.294 mld. do­lari stabilit de Congres, iar Trezoreria a apro­batmă­suri extraordinare care permit Guver­nu­lui să se mai poatăîmprumuta până la 2 au­gust, dar nicio zi în plus.

Joia trecută, în prima conferinţă organi­za­tă din martieîncoace Obama anticipa pe un ton grav: "Pe 2 august vom fi epuizattoa­te mecanismele de achitare a datoriilor. Dacă nu mai putemplăti, consecinţele eco­nomice vor fi grave şi imprevizibile (...),panică pe pieţele de capital (...), căderea într-o nouărecesiune".

Astfel de scenarii nu-i impresionează pe re­pu­blicani (carecontrolează Camera Re­pre­zentanţilor), ei comentând, mai degrabă,ce a spus Obama după previziunile apoca­liptice, anume:republicanii din Congres sunt mai dezorganizaţi decât fiicele mele(de 10, respectiv 13 ani). Răspunsul venerabilului senatorrepublican Pat Reberts a fost scurt şi dur: "Dacă ar lua Valium,s-ar mai calma şi ar veni în cele din urmă să discute cu noi".

De fapt, republicanii care asemenea democraţilor se pregătescpentru lupta electorală din noiembrie anul viitor cred că lui Obamaşi democraţilor nu le-ar strica o lecţie.

Scenariul unul "default temporar" este văzut ca un mijloc depresiune pentru a-l de­ter­mina pe preşedinte să accepte reducereamasivă a cheltuielilor sociale pe care ei le consideră deşănţate,în vreme ce soluţia democraţilor este majorarea taxelor pentru ceibogaţi, lucru de care republicanii nu vor să audă.

Miercuri Obama a fost categoric: "Înainte de a le cerepensionarilor să plă­teas­că mai mult pentru asigurarea medicală,îna­inte de a tăia fondurile pentru educaţie, înainte de asacrifica investiţiile în cercetare mi se pare firesc să ceremcompaniilor pe­tro­liere şi celor care au avioane particulare sărenunţe la înlesnirile fiscale de care doar ei beneficiază".

În aceste condiţii este luată în seamă din ce în ce mai seriosipoteza să nu se ajungă la un compromis.

În aprilie Obama se angajase pentru un plan de reducere adeficitului cu 4.000 de miliarde în următorii 12 ani, dar a lăsatpe seama altora să explice detaliile. În mai el i-a încredinţatvicepreşedintelui Joe Biden sarcina să negocieze termenii unuiacord cu Con­gresul pentru creşterea nivelului dato­riei cu aproape1.000 mld. dolari, spre nemulţumirea republicanilor care ar fidorit o implicare mai directă a preşedintelui.

Ca urmare a prelungirii disputei politice, la 18 aprilieStandard & Poor's a plasat datoria americană sub perspectivănegativă (lucru nemaiîntâlnit până acum), iar la începutul luiiunie Moody's a avertizat că are în vedere scăderea ratinguluidatoriei americane dacă nu se înregistrează progrese în negocieri.Fitch Ratings nu s-a lăsat mai prejos şi a susţinut că ar putearetrograda ratingul "AAA" al SUA la categoria "defaultrestricţionat" dacă Guvernul nu-şi onorează obligaţiile financiarelegate de maturitatea titlurilor de Trezorerie.

SUA se îndatorează puternic pentru că are cine să le cumperetitlurile care sunt cele mai sigure plasamente din lume şi de aiciavan­tajul că se împrumută ieftin. Ce s-ar întâmpla în cazul unuidefault fie şi temporar?

SUA ar putea continua să-şi onoreze o vreme datoriile, însă cupreţul renunţării la plata unor ajutoare sociale, a asigurării deşomaj sau a salariilor militarilor.

Oricât de dezastruoasă ar fi o astfel de situa­ţie pentruamericani, ea nu înseamnă nimic în comparaţie cu problemelegenerate de o reacţie a pieţelor financiare. Săptămâna trecutăanaliştii CNBC anticipau că odată cu apropierea zilei fatidice de 2august, investi­torii în titlurile Trezoreriei ar putea cereran­damente mai mari pentru a com­pen­sa riscul majorat de neplată.Guvernul federal ar risca, aşadar, să piardă singurul lu­cru care aţinut până acum America departe de dezastru, respectiv costulscăzut de finanţare.

"Orice majorare de 0,1% a dobânzilor plătite de stat, peste celeestimate (actual­mente în jur de 3% - n.n.), va creşte deficitul cuîncă 130 mld. dolari în următoarea de­ca­dă", susţine o notă decercetare a firmei Bernstein Research, citată de CNBC.

Veşti bune nu vin nici din economie. Datele economice publicateîn iunie au fost unele mai proaste decât altele, cel puţin înin­dustrie, sectorul imobiliar sau vânzarea de autoturisme.

Potrivit cifrelor finale ale Departa­men­tului comerţului,economia americană şi-a încetinit ritmul de creştere la 1,9% în T1(în ritm anticipat, de altfel), după o creştere de 3,1% în T4 2010.Cheltuielile de consum, care înseamnă 70% din economia ameri­ca­nă,au crescut cu doar 2,2%, după o creştere de 4% în T4 2010.Exporturile au crescut cu 5,1%, faţă de estimarea iniţială de 7,5%,în vreme ce cheltuielile publice (locale şi ale sta­telor federale)au scăzut cu 1,2 procente, iar achiziţiile publice federale cu 5,8pro­cen­te, cea mai mare cădere din 1983 încoace.

Drept urmare, majoritatea analiştilor au revizuit în jospreviziunile de creştere economică pentru trimestrul al doilea lama­ximum 2%, o creştere insuficientă pentru a crea un numărsemnificativ de locuri de mun­că. La rândul ei, Fed şi-a reduspre­viziu­nile de creştere anuală de la 3,1-3,2% la 2,7-2,9%.Ţinând seama de aceste lucruri, pentru numeroşi experţi adevăratadez­ba­tere ar trebui să se poarte în jurul fra­gilităţiieco­nomiei americane mai degrabă decât pe reducereacheltuielilor.

Deşi economia nu merge strălucit, Barack Obama nu are,deocamdată, de ce se teme în perspectiva alegerilor viitoare. Cotasa de încredere a crescut în ultimele luni (mai ales dupăeliminarea la începutul lui mai a teroristului Osama bin Laden),fiind acum spre 50%. Obama i-ar bate pe toţi con­tracandidaţii săirepublicani cel mai bine pla­saţi pentru a intra în cursaprezidenţială din noiembrie 2012, fie că ei se numesc Mitt Romney,Tim Plawlenty sau Sarah Palin. De aceea, democraţii încearcă săîntărească ideea că refuzul republicanilor de a accepta uncompromis pe deficit nu este decât o strategie de a-l slăbi peObama.

Dar până în alegeri mai este mult. Au fost nişte ani de coşmarpentru primul man­dat al lui Obama, mandat în care, de bine, derău, ţara a ieşit din cea mai gravă recesiune a ulti­milor 70 deani. Pe mulţi dintre apropiaţii săi i-a pierdut pe drum, ultimulcare se pregăteşte să plece fiind Timothy Geithner, secre­tarulTrezoreriei. Joi, a doua zi după ulti­ma conferinţă de presă a luiObama, agen­ţia Bloomberg susţinea că el ar fi anun­ţat deja CasaAlbă că-şi va părăsi postul la finele acestei veri după ce se va fiajuns la un com­promis cu Congresul pe marginea majo­răriideficitului.

După plecările succesive ale lui Law­rence Summers, ChristinaRomer şi Austan Gooibee, principalii consilieri economici ai CaseiAlbe, Geithner ar fi ultimul din echipa de economişti cu care Obamaa plecat la drum. Principalul artizan al planului de salvare aWall-Street-ului, plan iniţiat de predecesorul său Henry Paulson întoamna lui 2008, Geithner a fost numit secretar al Trezoreriei înianuarie 2009. Fost preşedinte al Rezervei Federale din New Yorkîntre 2003 şi 2008, Geithner a fost acuzat uneori că are relaţiiprea strânse cu Wall-Street-ul, lucru ce nu prea este pe placulalegătorilor lui Obama. Plecarea sa i-ar permite preşe­din­telui înexerciţiu, cred analiştii, să încerce un nou drum în tentativa de aconsolida creş­terea economică şi de creare de locuri de muncă undebilanţul său nu este deloc roz.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels