Închiderea liniilor de producţie pentru vaccinuri face România dependentă de importuri şi extrem de vulnerabilă în cazul producerii unei pandemii. Mai mult chiar, eficienţa vaccinurilor de import este pusă sub semnul întrebării, deoarece nu sunt testate în România şi nu sunt adaptate populaţiei României.
"Importanţa acestui institut pentru statul român este majoră, mai ales în condiţiile actuale în care există conflicte geopolitice. Avem tulpini de peste 80 de ani (pe baza cărora pot fi dezvoltate vaccinurile - n. red.) şi un personal pregătit pentru evoluţii epidemiologice. Nu este vorba despre problema unui institut oarecare, ci de supravieţuirea şi apărarea unei populaţii", spune Monica Bălteanu, şeful laboratorului de boli autoimune, care este şi vicepreşedintele sindicatului TESA. Ea lucrează de 29 de ani în cadrul Institutului Cantacuzino, unul dintre cei 11 producători internaţionali de vaccinuri.
"Este de importanţă vitală pentru România", spune şi Ritli Ladislau, fost ministru al sănătăţii.
2012 este primul an din istoria de 91 de ani a instituţiei când de pe liniile de producţie ale instituţiei nu a ieşit niciun vaccin, iar România a fost nevoită să importe atât vaccin BCG (împotriva tuberculozei) pentru nou-născuţi, cât şi pentru gripa sezonieră.
Există însă riscul unor efecte adverse în cazul vaccinului BCG, în timp ce pentru vaccinul împotriva gripei în cazul unei epidemii nu se va putea asigura necesarul, spune Bălteanu, dar şi un raport al Avocatului Poporului.
De ce este important Institutul Cantacuzino
Situaţia institutului a intrat şi în atenţia Avocatului Poporului care notează într-un raport că există recomandarea Organizaţiei Mondială a Sănătăţii (OMS) ca, teritorial, să se păstreze aceeaşi tulpină vaccinală, adică acelaşi vaccin. De exemplu, vaccinarea BCG cu vaccin străin prezintă anumite riscuri, astfel că OMS recomandă să nu se intersecteze două tulpini de BCG. Iar până acum, Cantacuzino a respectat acest principiu pentru România.
"Se pune întrebarea dacă tulpinile vaccinale introduse în ţară au capacitate imunogenă similară pentru profilul uman al populaţiei care locuieşte pe teritoriul României. În condiţiile prezentate, nu, mai ales dacă avem în vedere că există pericolul ca vaccinurile de import să nu asigure protecţie sau să producă reacţii adverse", arată raportul Avocatului Poporului.
Raportul mai arată că, în lipsa producţiei interne, statul român ar trebui să-şi asigure rezerva din import la costuri mai mari, însă în situaţie de criză producătorii străini vor prefera să-şi aprovizioneze întâi propria piaţă.
Avocatul Poporului notează că existenţa Institutului este "benefică", deoarece România nu depinde de producătorii externi, costurile de producţie sunt reduse, au apărut produse noi datorită cercetării româneşti precum Cantastim, Orostim, Bronhodin (care nu au corespondent pe piaţa externă) şi vaccinuri noi.
De asemenea, în cadrul institutului se desfăşoară un proiect al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii de 1,2 mil. dolari pentru testarea rapidităţii cercetării şi producerii unui nou vaccin în cazul probabil al unei pandemii.
Care este acum situaţia Institutului
Institutul se autofinanţează, adică îşi finanţează activitatea din banii încasaţi din vânzarea vaccinurilor, a analizelor de laborator şi a diferitelor produse (medii de laborator) pe care le livrează către spitalele de stat. În lipsa producţiei de vaccinuri, puţinii bani pe care îi încasează din celalte activităţi nu sunt suficiente pentru a-i asigura supravieţuirea.
"Sursele actuale de finanţare existenţiale provin din vânzarea produselor proprii în aproximativ 65%, prestaţii de servicii de specialitate pentru instituţiile de sănătate publică din ţară şi pentru populaţie (la cerere, 15%) şi contracte de cercetare naţionale şi internaţionale - aproximativ 20%. Ministerul Sănătăţii a rămas principala sursă de finanţare a I.N.C.D.M.I. "Cantacuzino", se arată în raportul Avocatului Poporului.
Mai mult, institutul trebuie să plătească bani către Ministerul Sănătăţii pentru unele doze de vaccin care nu au fost livrate.
Angajaţii care lucrau în producţie sunt în şomaj tehnic până la începutul anului viitor, când ar trebui să redevină operaţionale ambele linii de producţie.
"Ministerul Sănătăţii a finalizat pachetul de măsuri pentru Institutul Cantacuzino, acesta urmând să fie adoptat în perioada următoare. În momentul în care vom avea toate demersurile întreprinse vom pune la dispoziţie toate datele privind această instituţie", au spus reprezentanţii biroului de presă al ministerului.
După apariţia raportului Avocatului Poporului, Ministerul Sănătăţii a precizat că o parte dintre informaţiile privind vaccinurile produse de Institutul Cantacuzino sunt "inexacte şi produc confuzie în rândul populaţiei. Numai vaccinul gripal din producţia ultimilor ani reprezintă un interes de strategie şi siguranţă naţională, restul produselor reprezentând remedii terapeutice".
De-a lungul timpului, Ministerul Sănătăţii a anunţat că "Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie «Cantacuzino» este un producător autonom, cu gestiune financiară şi economică independentă care are ca obiect de activitate producţia de vaccinuri şi activitate de cercetare - dezvoltare".
Cu toate acestea, Consiliul de Administraţie (CA), organul de conducere al institutului, este format din nouă membri numiţi prin ordin al ministrului sănătăţii. Din CA fac parte, pe lângă reprezentanţi ai Cantacuzino şi Ministerului Sănătăţii, şi reprezentanţi ai Ministerului Economiei, Muncii, Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică. Totodată, directorul institutului este numit de ministrul sănătăţii.
Cum s-a ajuns în această situaţie
Înainte de 1989 institutul livra în ţară peste 400 de produse, dar asigura şi rezerva Ministerului Sănătăţii pentru situaţii de urgenţă, potrivit datelor oferite de Monica Bălteanu. Avea 1.200 de oameni care asigurau producţia, dar şi asistenţa tehnică (în cazul în care apar boli sau gripe pentru identificare se trimit probe la Institutul Cantacuzino) şi cercetarea, precum şi testarea vaccinurilor.
"Datorită cercetării româneşti au apărut produse precum Cantastin, Polidin, Bronhodin, Aerodin sau Globulina Intravenoasă", spunea Bălteanu. Ea îşi aminteşte că la începutul anilor 1970 saloanele spitalelor erau pline de cazuri de rujeoală care au fost eliminate datorită vaccinurilor şi că acum, în lipsa acestui vaccin, în România au început să apară noi cazuri.
"Tulpinile româneşti erau testate astfel încât populaţia să răspundă", adaugă Bălteanu.
Perioada până în Revoluţie a fost bună pentru Cantacuzino pentru că "la câte produse şi la câte responsabilităţi aveam nu am dus lipsa banilor".
Raportul Avocatului Poporului arată că institutul a avut o contribuţie "esenţială" la eradicarea variolei, poliomielitei, la eliminarea febrei tifoide, difteriei, tetanosului la nou-născuţi şi la reducerea morbidităţii în cazul rujeolei, gripei, tusei convulsive, tuberculozei.
Primul reper după '90 în evoluţia Institutului este anul 1992, când a fost desfiinţată aria de producţie a vaccinului poliomielitic, deoarece Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) spunea că va eradica boala până în 1996, mai spune Bălteanu.
Tot în 1992 specialiştii institutului au aflat că odată cu intrarea în Uniunea Europeană, Institutul va trebui să se adapteze standardelor GMP (Good Manufacturing Practice) obligatorii pentru orice producător şi care au ajuns să fie motivul pentru care institutul nu produce nimic în prezent. "Oameni pregătiţi am avut. Mai prost am stat cu achiziţiile de aparatură şi cu amenajarea ariilor de producţie", mai spune Bălteanu. Ea adaugă că perioada 1990 - 2000 a fost bună pentru institut şi că au avut bani, dar că tot atunci producători externi intrau în România şi că ministerul a început să cumpere vaccin extern, astfel că producţia institutului s-a redus.
Doar câteva zeci de vaccinuri se mai făceau şi medii de cultură pentru laboratoare.
Atunci s-a organizat Laboratorul de Referinţă din cadrul instituţiei, care este în relaţie cu CDC (Centers For Disease Control and Prevention, o reţea de centre în care se testează şi se coordonează acţiunile în caz de pandemii peste tot în lume), ceea ce înseamnă că acest laborator testează probe în momentul în care apar diferite focare după o metodologie care se aplică peste tot în lume astfel încât rezultatele să fie comparabile. Un caz recent a fost al gripei porcine, în care testele erau validate de Institutul Cantacuzino.
"Sănătatea publică a transmis tot mai puţine tulpini, astfel încât Laboratorul de Referinţă suferă de mai mulţi ani", mai spune Monica Bălteanu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels