Anuarul Piaţa Auto 2018

 

Ultimii doi-trei ani au adus schimbări majore în modul în care funcţionează industria auto şi cea a transporturilor în Europa. Marfa se mută tot mai des de pe camion pe tren, maşinile electrice câştigă teren în timp ce clienţii renunţă la maşinile diesel, iar europenii sunt tot mai atenţi la emisiile de noxe şi dioxid de carbon.

De partea cealaltă, România a ratat toate „trenurile“ cu putinţă. Noi nu putem muta marfa de pe camion pe tren pentru că nu avem autostrăzi de pe care să mutăm şi nici trenuri sau infrastructură feroviară. Viteza medie a trenurilor de marfă reprezintă un uluitor 15 km/h din cauza infrastructurii învechite, în timp ce un camion are nevoie de aproape două zile pentru a ajunge din Moldova pe graniţa de vest a României. Vesticii sunt tot mai atenţi la calitatea aerului respirat. Dincolo de Carpaţi, în Bucureşti, doar o singură staţie de măsurare a poluării mai funcţionează, şi aceea lângă Lacul Morii, iar România deja va fi sancţionată pentru depăşirea normelor de poluare în Bucureşti, Iaşi şi Braşov.

Mai mult, exact când vesticii au decis că vor începe să interzică dieselurile, România a eliminat timbrul de mediu, ultima „barieră“ din calea maşinilor vechi şi poluante. Din această cauză, numai anul trecut peste jumătate de milion de rable au intrat în ţară şi alte 500.000 vor urma anul acesta. Mai mult, majoritatea sunt dieseluri vechi şi foarte poluante, iar multe serviceuri oferă acum servicii de eliminare a componentelor care reduc noxele şi particulele - cei mai mulţi preferă „ofertele“, adică maşini vechi şi ieftine - ieftine deoarece au nevoie de investiţii mari pentru a fi readuse în stare optimă de funcţionare - investiţii care sunt „ocolite“ de noii proprietari, motiv pentru care străzile Bucureştiului s-au umplut de „fumigene“ ce emit gaze toxice şi particule cancerigene. Teoretic acestea ar trebui trase pe dreapta de Registrul Auto Român. În timp ce Ungaria, Polonia, Cehia şi Slovacia au investit masiv în infrastructură şi acum au autostrăzi în toate direcţiile, România bate pasul pe loc şi aproape la fiecare şase luni anunţă o nouă strategie, o nouă schimbare de ministru, o nouă politică. În ultimii zece ani durata medie a unui mandat de ministru al transporturilor a fost de nici zece luni. Valoarea este în scădere în condiţiile în care de doi ani aceştia se schimbă la şase luni. Fiecare vine cu propria viziune şi cum vine, aşa pleacă. Mai mult, şi premierii în România de schimbă la şase luni. În Vest însă, aceştia au cel puţin 1-2 mandate la activ, tocmai pentru o bună continuitate. Spre exemplu, după ce anul trecut fostul premier Mihai Tudose şi ministrul transporturilor Felix Stroe anunţau discuţia cu Banca Mondială pentru realizarea autostrăzii Comarnic-Braşov, anul acesta actualul ministru al transporturilor Lucian Şova din cabinetul Dăncilă spune că renunţă la acest proiect în favoarea urmăririi unui PPP – parteneriat public-privat. Dar propunerea PPP-ului a mai eşuat în 2004, 2009, 2015. Mai în glumă, mai în serios, Guvernul României va finaliza construcţia când cel mai probabil alţii vor inventa teleportarea sau cel puţin maşinile zburătoare, în condiţiile în care vor să aplice pentru a patra oară aceeaşi reţetă a unui program eşuat.

România în prezent urmează aproape complet pe dos exemplul dat de Europa de Vest. Toate investiţiile merg încet sau sunt blocate, trenurile nu pot absorbi cererea pentru că nu oferă viteză, poluarea este la ea acasă oriunde în ţară şi nu există niciun plan pentru a elimina cu adevărat maşinile poluante.

Cele 20.000 de rable casate anual nu au niciun efect în condiţiile în care alte sute de mii intră anual în ţară. Cât timp va mai rezista România să meargă în direcţia opusă?


Mai multe detalii în anuarul Piaţa Auto 2018, a VII-a ediţie

Ediţiile print sunt valabile în limita stocului disponibil. În cazul în care stocul se epuizează va fi livrată ediţia electronică.

Comandă anuarul mai jos la preţul de 100 de lei, TVA inclus.



AFACERI DE LA ZERO