La trei ani după ce Allan Mulally anunţă planul One Ford – cel de globalizare a produselor brandului – am ajuns în momentul în care să vedem debutul Mustang pe piaţa europeană. După cinci generaţii (desfăşurate de-a lungul a cinci decenii) de la apariţia sa pe lume, Mustang spune „Hello, Europe!” în mod oficial. Şi nu o face precum un yankeu pe un tărâm exotic, ci ca un american deja adaptat mediului cultural european.
Ajungi să conchizi asta, însă, abia după ce îl conduci, căci designul păstrează, prin formele-i, fascinaţia muscle carului american. Este mai jos (cu 3,8 centimetri) şi mai lat decât în cazul generaţiei anterioare, şi un pic mai greu (tehnologia în plus aduce cu sine kilograme în plus), însă rămâne inconfundabil în ochii privitorului. Ai fi tentat să spui că generaţia anterioară era mai impunătoare prin masivitatea ei, comparativ cu fluiditatea caroseriei noului coupé.
Însă, văzut live, începi să-i percepi statura atletică. Iar cifrele confirmă. Ecartamentul punţii faţă a noului Mustang este mai mare cu 1,5 centimetri faţă de modelul anterior, în timp ce ecartamentul spate a crescut cu 7 centimetri. Însă caroseria a fost lăţită doar cu patru, împingând, astfel, roţile către laterale, pentru un plus de prestanţă. Sunt cifre mici, dar care au ca rezultat un efect puternic.
Şi nu este vorba doar despre musculozitate, ci şi despre o oareşcare eleganţă. Eliminarea montantului B aduce un plus de fineţe profilului maşinii, permiţând designerilor să modifice partea din spate (nivelul portbagajului a scăzut cu 7 centimetri) şi să plonjeze lin plafonul între şoldurile-i late. E genul de prezenţă de care te simţi atras, dar de care ţi-e oarecum frică, pentru că arată ca şi cum ar putea să-ţi dea cu leşin de la prima palmă. Nu prea ştii ce urmează să se întâmple înainte să te urci pentru prima dată în ea, aşa că stai cu cheile în mână şi îi admiri formele, alături de trecătorii care se opresc să-i facă poze.
Citiţi mai mult pe www.promotor.ro
