authors

20 ian 2012

- Stimate domnule Ovidiu Şimonca, sunteţi unul dintre cei mai buni intervievatori din peisajul nostru cultural. În ianuarie 1912, cu fix o sută de ani în urmă, Caragiale (exilat la Berlin din pe larg

13 ian 2012

- Stimate domnule Mircea Vasilescu, aţi făcut o cercetare doctorală finalizată cu teza (şi apoi cu volumul publicat) „Iubite cetitoriule. Lectură, public şi comunicare în cultura română pe larg

16 dec 2011

pe larg

9 dec 2011

pe larg

18 nov 2011

- Stimată doamnă Magda Cârneci, mi s-a părut a vedea, în filigranul obsesional al paginilor vizionare din romanul dvs. FEM (volumul I), arhetipuri din proza eminesciană. Eminescu este un capitol pe larg

4 nov 2011

pe larg

14 oct 2011

– Stimate domnule Alex. Ştefănescu, aţi scris nu numai cărţi de critică şi sinteze de istorie literară, ci şi pagini de jurnal, confesiune, portretistică în aqua forte, publicistică pe larg

7 oct 2011

Oricât ar părea de ciudat, forţând legile consecuţiei (crono)logice, titlul acestei cronici îmi pare adecvat pentru romanul Tache de catifea* al lui Ştefan Agopian. Un altul posibil, şi mai pe larg

23 sep 2011

Eseul lui Eugen Simion, Ion Creangă. Cruzimile unui moralist jovial*, se deschide printr-un tur de orizont receptiv, nu foarte uşor de făcut dat fiind că despre opera acestui „vârtos umorist” pe larg

2 sep 2011

Două volume de proză, Vremelnicia pierdută (2001) şi Cine adoarme ultimul (2007), l-au impus pe Bogdan Popescu ca pe unul dintre cei mai originali scriitori din generaţia încă-tânără: pe larg

2 sep 2011

Două volume de proză, Vremelnicia pierdută (2001) şi Cine adoarme ultimul (2007), l-au impus pe Bogdan Popescu ca pe unul dintre cei mai originali scriitori din generaţia încă-tânără: pe larg

26 aug 2011

pe larg

22 iul 2011

A trecut aproape neobservată o antologie poetică "plimbând" numele Daniel Bănulescu din dreptul autorului în titlul cărţii sale: Ce bine e să fii Daniel Bănulescu *. Aici ar fi mers şi un pe larg

1 iul 2011

După douăzeci şi cinci de ani de la publicarea primului său roman, Firesc*, Petru Cimpoeşu vine cu o a doua ediţie a acestei cărţi: o ediţie revăzută, dar nu într-atît încît pariul pe larg

12 mai 2011

Pe lîngă enigmele, misterele, coincidenţele bizare şi celelalte lucruri stranii din Viaţa începe vineri*), romanul Ioanei Pârvulescu, două sînt liniile de lectură şi interpretare pe care pe larg

12 apr 2011

Un nou roman de Dan Lungu, cu un titlu insolit ca „În iad toate becurile sînt arse”*, nu poate fi decît o plăcere (sau, şi mai mult, o bucurie) de lectură pentru un cititor, fie el şi pe larg

31 mar 2011

Asistăm în vremea din urmă la o serie de comeback-uri, în proză şi mai ales în poezie, dorite cît mai convingătoare artistic şi utilizînd o strategie sofisticată de „supunere” a pe larg

16 mar 2011

Deşi în cartea Alcool* apare şi o poezie (foarte frumoasă) de numai patru versuri, Facerea lumii, preferinţa lui Ion Mureşan pentru poemul lung este imediat sesizabilă. Deşi în cartea pe larg

10 mar 2011

Ceremonios în poezie ca şi în viaţa cotidiană, Ion Mureşan, care s-a lăsat atîta timp aşteptat cu cartea Alcool *, face într-o bună parte din poemele noi un fel de plecăciuni către pe larg

24 feb 2011

Ceea ce reţine atenţia încă de la prima lectură a textelor din Pe prag (Vale-Deal)* este modul distributiv original al autorului. Liviu Ioan Stoiciu se regăseşte în ambele registre utilizate pe larg

10 feb 2011

Dacă, în Cartea cu fleacuri, Livius Ciocârlie se urmăreşte atent ca personaj şi persoană publică pentru a se ridiculiza, efortul lui Gabriel Liiceanu, în această Întîlnire cu un pe larg

13 ian 2011

Aproape cinci sute de pagini bine bătute, cu rîndurile îndesate şi presînd la limită oglinda tehno, i-au trebuit lui Radu Pavel Gheo pentru a iniţializa, a conduce şi a rotunji primul său pe larg

9 dec 2010

pe larg

16 sep 2010

După Născut în URSS (2006), care încerca să creeze o breşă în discursul compact anticomunist, Ultimii eretici ai Imperiului* de acelaşi Vasile Ernu ambiţionează să construiască o nişă. pe larg

2 sep 2010

Impresia puternică pe care o produce la lectură cartea lui Ion Vianu, „Amor intellectualis”*, poate fi descompusă în maniera autorului: din unitatea ei psihologică, spre complexul de pe larg