La prima vedere, anul 2015 va rămâne în memoria “macroeconomică” drept anul scăderilor: a scăzut TVA-ul la alimente, am avut pentru prima dată în ultimii 26 de ani deflaţie, deci au scăzut preţurile, a scăzut datoria externă dar au scăzut şi investiţiile.
Pe de altă parte, creşterea economică aşteptată de 3,6% este mai mare decât cea prognozată la începutul anului, de 2,5%, numărul de salariaţi a crescut cu 150.000, au fost majorate salariile bugetarilor.
Ziarul Financiar a selectat nouă indicatori macroeconomici şi de execuţie bugetară pentru a caracteriza anul 2015, la care trebuie adăugat stadiul final al absorbţiei fondurilor de la UE pentru a avea tabloul final al unui an care s-a dovedit mai bun din punct de vedere al creşterii economice decât aşteptările.
Economia românească a ajuns să evolueze într-un cadru de deflaţie, dobânzi mici, deficit de cont curent minim, pe o creştere minimă de creditare. Ce ne spun însă despre economie indicatori precum numărul de bugetari, numărul de salariaţi, datoria externă, soldul creditului neguvernamental, inflaţia, veniturile bugetare în PIB, cheltuielile de capital, încasările din TVA, deficitul balanţei de plăţi şi absorbţia fondurilor europene?
1. Numărul de salariaţi, plus 150.000 în 2015
Ultimele date, din august 2015, arată că numărul de salariaţi din economie a urcat cu 150.000 faţă de decembrie 2015, până la 4,577 milioane de persoane.
Minimul din ultimii 26 de ani fusese atins în decembrie 2010, când în registrele angajatorilor mai figurau doar 4,1 milioane de salariaţi.
În decembrie 2008, ultimul an înainte de criză, numărul total de salariaţi din economia românească era de 4,74 milioane. În 1990, în România erau 8 milioane de salariaţi.
În 2013 numărul de salariaţi crescuse cu 15.000, până la 4,32 milioane în decembrie 2013, iar în 2014 crescuse cu aproape 100.000. Accelerarea creşterii numărului de angajaţi arată că firmele au reacţionat pozitiv la scăderea CAS cu 5% în octombrie 2014.
Creşterea numărului de salariaţi este una dintre cele mai bune veşti din 2015, având în vedere deficitul uriaş al bugetului de pensii publice, de 3 mld.euro.
În total, faţă de sfârşitul anului 2011 au fost create în economie 400.000 de noi locuri de muncă.
2. Inflaţia s-a transformat pentru prima dată în deflaţie
Economia românească a cunoscut pentru prima o scădere generalizată a preţurilor în 2015. Astfel, pe primele 10 luni din anul care se încheie acum preţurile au înregistrat o scădere de circa 1%, ca urmare a scăderii TVA la alimente de la 24% la 9%.
România s-a luptat ani de zile cu inflaţia după Revoluţie, când ajunsese la niveluri de 200-300% pe an, astfel încât deflaţie – scăderea de preţuri – pare ireală. Puterea de cumpărare a populaţiei creşte de la sine ca urmare a scăderii preţurilor. Totuşi, România este încă abia la 140% din puterea de cumpărare din 1990, tocmai pentru că anii lungi de inflaţie de peste 100% au erodat puternic salariul real.
3. Datoria externă coboară la 90 miliarde de euro în 2015
2015 marchează o scădere drastică a datoriei externe a României, cu 4 miliarde de euro în intervalul decembrie 2014 până în octombrie 2015, până la 90,5 miliarde de euro.
Maximul fusese atins în 2012, aproape de 100 miliarde de euro. În 2008, când a venit furtuna financiară din străinătate, România avea o datorie externă de 73 miliarde de euro. Abia când datoria externă de acum va reveni la nivelul din 2008 se va putea spune că toate urmările crizei au fost anulate.
În mod constant, 20 miliarde de euro din datoria externă totală o reprezintă datoria externă pe termen scurt, adică banii cu care multinaţionalele îşi finanţează filialele locale.
4. Soldul creditului neguvernamental – 48 mld. euro, sub decembrie 2008
Soldul creditului neguvernamental pentru populaţie şi firme era în octombrie 2015, de când sunt ultimele date disponibile, la 48,2 miliarde de euro, în urcare uşoară, cu 2%, faţă de decembrie 2014.
Este pentru prima dată din 2012 încoace când soldul creditelor înregistrează o creştere, după ce în 2013 şi 2014 a scăzut în medie cu 3%.
Din decembrie 2008 soldul creditului neguvernamental a rămas la circa 50 miliarde de euro, în pofida faptului că PIB-ul a crescut peste nivelul din 2008, ceea ce înseamnă că valoarea creditelor în PIB s-a redus de la 37% la 33%.
În 2000, soldul creditului era de doar ...3 miliarde de euro, adică 10% din PIB, iar în 2004 ajunsese la 10 miliarde de euro. Între 2004 şi 2008 soldul a crescut de la 10 mld. euro la 50 mld. euro.
5. Veniturile la buget, plus 6% în 2015, în pofida scăderii CAS şi a TVA
Scăderea TVA la alimente de la 24% la 9% angajată în iulie 2015 precum şi micşorarea anterioară a CAS cu 5%, în octombrie 2014, au ridicat mari întrebări asupra evoluţiei veniturilor în anul ce tocmai se încheie.
Cu toate acestea, ultimele estimări privind execuţia bugetară pe 2015 arată că veniturile la bugetul general consolidat vor ajunge la 227,5 miliarde de lei, cu 6% mai mari decât în 2014.
În condiţiile unei deflaţii de circa 1%, aceasta înseamnă o creştere reală a veniturilor de peste 7%.
Creşterea a venit ca urmare a creerii a peste 150.000 de locuri de muncă în plus, dar şi după intensificarea luptei contra evaziunii fiscale de către ANAF. România rămâne însă la sub 33% din PIB pondere a veniturilor, faţă de Bulgaria sau Polonia cu peste 40% din PIB.
Pentru 2016 se preconizează doar 2% creştere a veniturilor, pentru că TVA general va scădea de la 1 ianuarie 2016 cu 4%, până la 20%, ceea ce va provoca un gol serios la buget.
6. Încasările din TVA –57 miliarde de lei, nivel record în 2015
Încasările din TVA, care susţin aproape un sfert din veniturile bugetare, au crescut cu 14% în 2015, conform ultimelor estimări ale Finanţelor, până la 57 miliarde de lei.
Între 2012 şi 2014, nivelul încasărilor din TVA stagnase la circa 50 miliarde de lei, iar în 2008, anul cel mai bun din cei anteriori, fuseseră 40 miliarde de lei. Evoluţia este neaşteptat de bună şi arată cât potenţial de a “produce” taxe are economia dacă acestea scad sau agenţii de control îşi fac cât de cât datoria.
Pentru 2016, este preconizată o scădere până la 52 miliarde de lei a încasărilor din TVA şi ar fi un miracol fiscal dacă s-ar obţine un nivel similar cu 2015 după scăderea TVA de la 24% la 20%.
7. Marele minus: cheltuielile cu investiţii
Conform execuţiei de pe primele 10 luni, cheltuielile de capital ale statului sunt la jumătate faţă de anul 2014, adică 9 miliarde de lei faţă de 17 miliarde de lei în tot anul anterior.
Guvernul a oprit practic finanţarea pentru autostrăzi şi drumuri naţionale, după cum arată execuţia bugetară a Companiei de Drumuri (CNADNR), care a avut cheltuieli de doar 2,9 miliarde de lei pe primele zece luni, faţă de 5,6 miliarde de lei în tot anul 2014 şi 8 miliarde de lei în 2013.
Este inexplicabil cum într-o ţară care “ţipă” după autostrăzi, banii alocaţi pentru infrastructură să stea nefolosiţi.
Nu se mai pune la socoteală faptul că, după cum arată graficul alăturat, între 2004 şi 2014 CNADNR a avut cheltuieli totale de 58 miliarde de lei (14 miliarde de euro), care ar fi fost suficienţi pentru 1.400 km de autostradă la 10 milioane de euro pe kilometru.
8. Numărul de bugetari a scăzut cu doar 6.000 în 2015
Scăderea numărului de bugetari, care ar fi trebuit să continue după anii 2008-2011 când personalul statului s-a redus de la 1,4 milioane la 1,2 milioane, s-a oprit între 2011 şi 2015.
Conform ultimelor date furnizate de Ministerul Finanţelor, în octombrie 2015 mai erau 1.174.786 bugetari, cu 6.000 mai puţini decât decembrie 2014.
Faţă de decembrie 2011, numărul de bugetari este mai redus cu doar 26.000. Numărul mare de bugetari a fost problema cheie în criza din 2008, când cheltuielile cu personalul ajunseseră la 9% din PIB, faţă de un prag suportabil de 7%. România avea în 1990 doar 800.000 de bugetari. Scăderea numărului acestora în paralel cu o selecţia mai dură şi îmbunătăţirea veniturilor este cerută de mulţi ani.
9. Ireal – România creşte fără deficit de cont curent
De trei ani, deficitul de cont curent este sub 1% din PIB, ceea ce înseamnă că veniturile din servicii prestate în exterior şi din transferuri compensează suficient deficitul comercial. O sursă puternică o reprezintă transporturile internaţionale, care au un excedent anual de circa 1,8 miliarde de euro.
Echilibrul contului curent explică şi datoria externă în scădere în ultimii trei ani, cu circa 10 miliarde de euro, de la aproape 100 miliarde de euro în 2012 la 90 miliarde de euro în octombrie 2015.
Între 2005 şi 2008, deficitul de cont curent atinsese cote “apocaliptice”, de peste 10% din PIB, ceea ce a provocat ajustarea dureroasă a economiei în 2009, 2010 şi 2011.
Economia românească are nevoie însă de utilaje şi echipamente din import, iar capacitatea de a le plăti prin forţele proprii, fără a recurge la datorie externă, este la un moment dat limitată.
10. Fondurile europene – adio la 7 miliarde de euro
România trage linie în decembrie 2015 la primul exerciţiu bugetar, 2007 – 2013, al Uniunii Europene, cu un minus de 7,5 miliarde de euro.
Am avut la dispoziţie 19,1 miliarde de euro din fonduri structurale, dar ultimele date prezentate săptămâna trecută de Ministerul Fondurilor Europene arată că au fost trimise la Bruxelles deconturi pentru 60% din sumele puse la dispoziţie, adică pentru 11,4 miliarde de euro.
Nu se ştie dacă pe ultima sută de metri, pe ultimele zile, vor mai putea fi trimise alte facturi astfel încât gradul de absorbţie să urce.
Cea mai slabă rată de aborsbţie este la POSDRU –Programul pentru resurse umane, de 49%, iar cea mai bună la POS CCE, programul pentru competitivitate, de 65%.
Programul Operaţional Regional (POR), are o rată de absorbţie de 64%, POS Transport de 61% iar POS Mediu de 58%.
