Bancherii trebuie să aibă acceptul clienţilor pentru a putearenunţa la actele adiţionale create pe baza Ordonanţei 50, privindtransparentizarea condiţiilor de cost la creditele de retail, chiardacă acestea nu au fost semnate de către debitori şi au fostconsiderate acceptate tacit, precizează judecătorii CurţiiConstituţionale în decizia referitoare la obiecţia deneconstituţionalitate a Legii 288/2010 pentru transpunereaOrdonanţei 50, publicată pe 31 ianuarie în Monitorul Oficial.
În aceste condiţii, mesajul bancherilor privind acordareaposibilităţii de a alege pentru clienţii lor este sub semnulîntrebării.
Steven van Groningen, şeful Raiffeisen Bank, a afirmat chiarieri într-o opinie în ZF că banca nu a denunţat actele adiţionaleîncheiate pe baza Ordonanţei 50 tocmai pentru a lăsa clienţilordreptul de a face o alegere. De fapt, decizia CurţiiConstituţionale privind legea 288/2010 pentru aprobarea ordonanţeiarată că banca nu poate să modifice unilateral contractele nici încazul în care actele au fost considerate acceptate tacit, decibanca nu poate lăsa clienţilor dreptul de a face o alegere.
"Legea 288 nu este nici ea perfectă: actele adiţionale izvorâtedin aplicarea OUG sunt tratate diferut. Noi am ales să nu ledenunţăm (actele adiţionale acceptate tacit - n.r.), exact pentrucă majoritatea clienţilor să aibă o opţiune. Nu pentru că brusc OUG50 a devenit bună sau pentru că ne-am fi răzgândit", nota Stevenvan Groningen. Reprezentanţii băncii au afirmat ieri că nu aveaucunoştinţă de poziţia Curţii Constituţionale apărută pe 31ianuarie.
"Prevederile care stipulează că actele adiţionale nesemnate decătre clienţi îşi vor produce efectele în conformitate cu termeniiîn care au fost formulate, cu excepţia cazului în care consumatorulsau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar (...)trebuie interpretate ca impunând şi acordul de voinţă alconsumatorului cu privire la notificarea mai sus menţionată",notează judecătorii Curţii Constituţionale.
Legea a fost declarată constituţională, judecătorii considerândcă amendamentele vizate nu aduc o modificare radicală a textuluiiniţial.
Legea de transpunere a ordonanţei a eliminat însăaplicativitatea asupra creditelor în derulare, cu excepţiaprevederilor privind limitarea comisionului de rambursareanticipată. Din perspectiva clienţilor, aceasta era însă cea maiimportantă prevedere a ordonanţei.
Totodată, legea prevede că în cazul actelor acceptate tacit,contractul se consideră modificat, dar lasă un răgaz de 60 de zilecelor două părţi (client sau bancă) pentru a se răzgândi şi pentrua reveni la condiţiile anterioare intrării în vigoare a Ordonanţei50.
Nicio bancă nu a anunţat până acum că doreşte să denunţe acteleadiţionale acceptate tacit, principalul considerent fiind costurileprea mari cu notificarea clienţilor, dar aceştia din urmă mai au ladispoziţie mai puţin de
o lună pentru a cere revenirea la contractele iniţiale.
Doar Raiffeisen şi CEC şi-au anunţat disponibilitatea de areveni la contractele iniţiale pentru clienţii care vor solicitaacest lucru.
"Am aplicat Ordonanţa 50 câtă vreme a fost în vigoare, adică ammodificat circa un milion de contracte de credit. Bineînţeles că aufost clienţi care doreau să păstreze vechiul contract, darordonanţa nu le dădea această opţiune. Aşa că a trebuit să acceptămtoţi (în scris sau tacit) ce spunea ordonanţa că trebuie să scrieîn actele adiţionale", mai scria Steven van Groningen, în opiniapublicată în ZF.
Băncile au avut la dispoziţie trei luni, începând din iunie2010, pentru a modifica contractele de credit în vigoare, astfelîncât acestea să respecte prevederile Ordonanţei 50, dintre carecele mai importante sunt introducerea indicilor pieţei monetareinterbancare în structura de cost a împrumuturilor şi eliminareacomisionului de rambursare anticipată. Doar o mică parte dinclienţi au mers la bancă pentru a semna actele respective,majoritatea actelor adiţionale fiind considerate acceptatetacit.
Clienţii au văzut în apariţia Ordonanţei 50 o oportunitate dea-şi reduce costurile creditelor şi o parte dintre ei s-auorganizat chiar în grupuri care au intentat băncilor procesecolective. Aceste procese sunt acum în derulare.
Ana Diculescu-Şova, partener senior în cadrul casei de avocaturăNNDKP - care reprezintă BCR şi Volksbank în procesele intentate declienţii nemulţumiţi - spune că acţiunea clienţilor are o marecomponentă emoţională, însă din punct de vedere legal nu stă înpicioare.
Principala întrebare este dacă prevederile din contractele cudobândă variabilă "în funcţie de condiţiile pieţei" erau conformecu cadrul legal în vigoare sau băncile îşi stabileau în mod abuzivputeri disproporţionate.
"Până la apariţia Ordonanţei 50, care explică ce înseamnătransparenţa, erau în conformitate cu cadrul legal. Banca ar fifost în culpă dacă nu ar fi oferit şi alte variante (cum ar fiformula de dobândă fixă - n. red.). Dar clientul a ales", spuneDiculescu-Şova.
Situaţia este totuşi dificil de tranşat, mai ales că în practicajuridică locală există foarte puţină experienţă acumulată în zonacontractelor de adeziune, aşa cum sunt cele prin care băncile auvândut credite clienţilor de retail. Aceste contracte presupun unset predefinit de condiţii, nenegociabile, pe care semnatarul şi leînsuşeşte.
"Dacă eu nu ştiu să citesc o formulă de calcul al dobânzii nuînseamnă că banca face un abuz. Datoria clientului este să citeascăcontractul şi să se informeze."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
