Valuta eliberată de BNR prin reducerea rezervelor minime obligatorii (RMO) de la 18% la 16% ar putea să fie folosită de bănci pentru a rambursa unele linii de finanţare primite de la băncile-mamă şi pentru a acorda credite în valută, în timp ce scenariul conversiei unor sume în lei pentru plasamente în titluri de stat este mai puţin probabil, consideră analiştii.
BNR a decis să le mai ofere băncilor 500 mil. euro prin reducerea rezervelor minime obligatorii la valută la 16%. Aceasta este a doua ajustare a RMO la valută din acest an. La începutul lunii ianuarie banca centrală a redus ratele RMO la lei de la 15% la 12% şi ratele rezervelor minime obligatorii la valută de la 20% la 18%, eliberând astfel lichidităţi în piaţă de 4 mld. lei şi 500 mil. euro.
Creditul privat înregistra în luna mai o scădere de 2% în termeni nominali faţă de aceeaşi lună de anul trecut, până la 217 mld. lei, în condiţiile în care creditarea în valută este în declin. Cea mai abruptă scădere, de 10% an la an, a fost pe componenta finanţărilor corporate. Împrumuturile pentru populaţie au scăzut în luna mai cu 5,4% comparativ cu aceeaşi perioadă de anul trecut.
Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a admis că este posibil ca unele bănci să utilizeze valuta eliberată pentru o creditare mai activă în valută. “De la caz la caz, de la bancă la bancă, nu excludem nici situaţia ca o parte din bani vor fi folosiţi la o creditare mai activă în valută. Scăderea creditului în valută este semnificativă, putem vorbi chiar de o contracţie. Deci nu ne deranjează în aceste condiţii creditarea în valută, dacă se adresează debitorilor existenţi sau viitori care nu sunt expuşi riscului valutar, exportatori sau investitori străini. Încetinirea scăderii creditului în valută în aceste condiţii cred că nu este un lucru rău. Ne va ajuta să ajungem cu datele privind creditul total, lei şi valută, pe teren pozitiv”, a declarat Isărescu.
Reducerea ratei rezervelor minime obligatorii este justificată de relaxarea condiţiilor monetare din zona euro, precum şi de nevoia de a asigura convergenţa RMO din România comparativ cu regiunea ECE, susţin economiştii.
România continuă, însă, să înregistreze unele dintre cele mai ridicate niveluri ale rezervelor minime obligatorii din regiune.
În opinia analiştilor, procesul de reducere al rezervelor minime obligatorii ar trebui să se facă treptat şi să fie însoţit de o comunicare adecvată, pentru a minimiza volatilitatea ratelor de dobândă.
Băncile străine care au participat la Iniţiativa de la Viena şi care deţin aproximativ două treimi din sistemul bancar românesc şi-au redus cu 20% expunerea pe subsidiarele din România în perioada martie 2009 - martie 2014, iar procesul de dezintermediere a fost ordonat, potrivit unui studiu prezentat de guvernatorul Băncii Naţionale.
Ce spun analiştii:
Radu Crăciun, economistul-şef al BCR
Procesul de scădere a rezervelor minime obligatorii este şi el parte a procesului de convergenţă prin care România se apropie de ţările mai avansate din regiune şi în final de zona euro. Din acest punct de vedere nivelul rezervelor minime obligatorii atât în lei, cât şi în valută este excesiv de ridicat şi este logic ca în anii următori să scadă substanţial. Pentru a înţelege cât de mult spaţiu de reducere a rezervelor mai este, să spunem că în Polonia nivelul lor este de 3,5%.
Valuta eliberată prin micşorarea rezervelor minime obligatorii va avea destinaţii diverse reflectând varietatea poziţiilor financiare şi a strategiilor pe care le au băncile din România. Unele dintre bănci vor utiliza lichidităţile eliberate la susţinerea activităţii de creditare în valută, alte bănci vor rambursa unele linii de finanţare pe care le-au primit de la băncile-mamă şi, în ultimă instanţă unele bănci ar putea să schimbe o parte în lei pentru a-i plasa în titluri de stat. Mă aştept ca ultima categorie de tranzacţii să fie extreme de limitată şi de aceea o astfel de decizie nu cred că va induce presiuni suplimentare de apreciere a leului.
Mihai Pătrulescu, senior economist UniCredit Ţiriac Bank
Considerăm că reducerea ratei rezervelor minime obligatorii este justificată de relaxarea condiţiilor monetare din zona euro, precum şi de nevoia de a asigura convergenţa RMO din România comparativ cu regiunea ECE. Această reducere ar putea compensa evenutalele ieşiri de capital generate de expirarea unor titluri de stat în luna iulie, ce fuseseră cumpărate în bună parte de investitorii străini.
Chiar şi după reducerea de astăzi, România continuă să înregistreze unele dintre cele mai ridicate niveluri ale rezervelor minime obligatorii din regiune. Istoric, rezervele minime obligatorii au fost utilizate ca pârghie pentru reglarea ratei de creştere a creditării, dar actualele reglementări prudenţiale reduc utilitatea acestora. În acest context, anticipăm o convergenţă între RMO din România şi cele din regiune. Însă, este important ca această reducere să fie treptată şi acompaniată de o comunicare adecvată, pentru a minimiza volatilitatea ratelor de dobândă.
Andrei Rădulescu, senior economist Banca Transilvania
Reducerea ratei rezervelor minime obligatorii aplicabilă pasivelor în valută a fost determinată de noile decizii de relaxare a politicii monetare din zona euro (de la şedinţa din iunie), într-un context caracterizat prin consolidarea stabilităţii financiare pe plan intern, dar şi de climatul benign din pieţele financiare internaţionale. Totodată, această decizie confirmă direcţia pregătirii scenariului de aderare la zona euro de la 1 ianuarie 2019.
De asemenea, considerăm că menţinerea dobânzii de referinţă la 3,5% a fost determinată de perspectivele de accelerare a economiei (exclus agricultura) şi a inflaţiei în a doua jumătate a anului curent.
Nu în ultimul rând, apreciem că menţinerea ratei rezervelor minime obligatorii la lei a fost determinată de excesul de lichiditate din piaţa monetară.
În scenariul central considerăm că banca centrală va menţine dobânda de referinţă la nivelul minim istoric de 3,5% până la finele anului curent. De asemenea, considerăm că BNR va continua procesul de normalizare a ratelor rezervelor minime obligatorii pe termen mediu (cadenţă de două puncte procentuale la valută), momentul unor astfel de decizii fiind dependent de evoluţia perspectivelor pentru stabilitatea preţurilor şi stabilitatea financiară pe plan intern.
