Exportatorii americani se pregătesc de vremuri grele din cauza întăririi dolarului, în timp ce Europa caută modalităţi de a-şi creşte expunerea la moneda americană, scrie Wall Street Journal.
Ascensiunea puternică a dolarului reprezintă un factor vital în creionarea strategiilor companiilor de pe ambele părţi ale Atlanticului.
Exportatorii americani se pregătesc pentru vremuri grele. Bunurile lor sunt brusc mai scumpe în multe locuri, iar câştigurile din străinătate le sunt mai puţin valoroase când sunt exprimate în dolari.
Însă pentru exportatorii europeni dolarul puternic creează oportunităţi. Moneda americană s-a apreciat cu 4,3% de la alegerile prezidenţiale din SUA de pe 8 noiembrie, apropiindu-se recent de un maxim pe 14 ani, companiile europene câştigând un avantaj în faţa rivalelor americane.
Evoluţiile monedelor tind să fie volatile, luarea unor decizii îndrăzneşte pentru a le contracara fiind cu atât mai riscante. De această dată, însă, toţi factorii par să indice o continuare a creşterii dolarului, ceea ce le dă curaj executivilor.
“Ne îndreptăm spre paritate, întrebarea fiind care va fi momentul exact când aceasta se va produce”, spune Bob Kunze-Concewitz, CEO al producătorului italian de băuturi Davide Campari-Milano.
În general, fiecare creştere de 10% a valorii dolarului se traduce într-o creştere cu 3% a profitului operaţional al Campari. CEO-ul companiei spune că este în căutare de achiziţii care i-ar putea aduce o expunere sporită.
Majoritatea economiştilor anticipează că Fed-ul îşi va majora dobânzile. Creşterile de dobânzi tind să impulsioneze o monedă, făcând investiţiile exprimate în moneda respectivă mai atractive.
Un alt sprijin pentru dolar: republicanii au în plan stimulente fiscale menite să încurajeze companiile americane să-şi repatrieze profiturile din străinătate. Dacă acestea reinvestesc o parte semnificativă din profiturile respective, economia americană ar putea avansa la rândul ei, punând probabil presiune de creştere asupra dobânzilor.
Aceasta este o problemă pentru multe companii care au o expunere semnificativă faţă de pieţele externe.
Pentru exportatorii europeni, însă, este mană cerească.
