Procesul de dezintermediere financiară s-a accentuat în ultimii ani, liniile de finanţare primite de subsidiarele locale de la băncile-mamă din Austria, Franţa şi Grecia înjumătăţindu-se în perioada 2010- iunie 2015. Volumul surselor atrase de la băncile-mamă din Austria, Franţa şi Grecia a coborât de la 17,2 mld. euro la sfârşitul anului 2010, la circa 8,5 mld. euro în iunie 2015.
Cea mai mare parte a sistemului bancar românesc este deţinută de capitalul străin, iar cele mai mari deţineri (circa 60% din activele totale) sunt înregistrate de grupurile financiare din Austria, Franţa şi Grecia.
În cazul băncilor austriece, sursele atrase de subsidiarele locale de la băncile-mamă au coborât de la 9,8 mld. euro în 2010 la circa 5 mld. euro la sfârşitul anului 2014, acest nivel menţinându-se şi în prima jumătate a acestui an, potrivit datelor BNR.
Francezii au diminuat finanţarea pe piaţa locală cu circa 1,6 mld. euro, la 0,6 mld. euro în iunie 2015.
La băncile româneşti cu capital grecesc, finanţarea de la băncile-mamă s-a redus de la 5 mld. euro în 2010 până la 2,9 mld. euro în vara anului 2015, reprezentând 18% din total pasiv. Un procent de 12% dintre aceste finanţări au scadenţa mai mică de un an, conform datelor BNR. Procesul de dezintermediere a avut o tendinţă ascendentă accentuată inclusiv ca urmare a absenţei cererii eligibile de credite în valută în România şi a creşterii economisirii interne.
În condiţiile în care au pierdut o parte din liniile de finanţare de la băncile-mamă - linii care în perioada de boom economic au reprezentat principalul motor de creştere a creditării - , băncile prezente în România s-au bazat mai mult în ultimii ani pe sursele de finanţare locale.
Sistemul bancar avea la jumătatea anului un raport credite/depozite de 93,6% faţă de 120-130% în perioada de boom economic şi explozie a creditării.
Procesul de dezintermediere a devenit vizibil mai ales din 2012 când a expirat acordul Vienna Initiative privind menţinerea expunerilor principalelor grupuri bancare prezente pe piaţa locală.