Dezvoltarea sectorului financiar trebuie să meargă dincolo de îmbunătăţirea accesului la creditele bancare. Sistemele financiare trebuie să se dezvolte într-un mod echilibrat atât prin subsectoarele bancare, cât şi prin cele nebancare, inclusiv prin pieţele de capital, prin sectorul de asigurări şi prin orice alte instituţii financare nebancare, pentru susţinerea adecvată a creşterii incluzive în Europa şi Asia Centrală (EAC), se afirmă în raportul Băncii Mondiale, intitulat “Riscuri şi beneficii: Gestionarea compromisurilor financiare pentru o creştere incluzivă în Europa şi Asia Centrală”.
Astfel, documentul relevă faptul că, aproximativ 45% dintre românii chestionaţi în perioada 2012-2013 au încredere în siguranţa depozitelor, iar circa 55% au încredere în stabilitatea sistemului financiar. Cei mai siguri în ceea ce priveşte stabilitatea sistemului bancar par să fie macedonenii (aproape 80%), în vreme ce 65% dintre cehi sunt siguri pe depozitele bancare. La polul opus, ungurii sunt cei mai puţin încrezători atât în sistemul bancar (18%), în siguranţa depozitelor (38%), cât şi în stabilitatea sistemului financiar (45%).
Raportul lansat marţi observă că sistemul financiar din ţările emergente ale Europei şi Asiei Centrale este în mod semnificativ mai puţin dezvoltat şi mai puţin diversificat decât sistemul financiar al celor mai apropiate ţări-etalon, şi anume ţările din Europa occidentală, precum şi decât multe dintre naţiunile cu venituri medii.
De exemplu, numai aproximativ 38% dintre adulţi utilizează produse de economisire, comparativ cu media din lumea aflată în curs de dezvoltare, care este de 54%, şi doar foarte puţini utilizează produse din domeniul asigurărilor. Neîncrederea în bănci în rândul cetăţenilor este de asemenea mai mare decât în orice altă regiune a lumii.
„Depăşirea acestei neîncrederi şi creşterea diversităţii sistemului financiar sunt cruciale pentru susţinerea unei creşteri sustenabile. Politicile publice trebuie să se concentreze pe crearea unor stimulente pe pieţe, diminuând obstacolele, pentru a se asigura că sistemul financiar beneficiază de pe urma contribuţiilor unui amplu spectru de oameni şi firme,” a declarat dl. David Gould, economist principal pentru Europa şi Asia Centrală în cadrul Băncii Mondiale şi autor al raportului citat. „Raportul de faţă analizează anumite dimensiuni-cheie ale dezvoltării financiare şi oferă un cadru robust pe baza căruia decidenţii politici să-şi poată stabili priorităţi şi să-şi gestioneze echilibrarea politicilor publice.“
Conform Raportului citat, în anii 1990 ţările din Europa şi Asia Centrală au optat pentru un model de creştere financiară rapidă, concentrându-se pe extinderea creditelor bancare, o măsură adesea finanţată cu capital străin. Acest model a contribuit la sporirea gradului de incluziune financiară a societăţilor comerciale şi a gospodăriilor familiale, însă a fost şi însoţit de o eficienţă financiară mai scăzută şi de o vulnerabilitate sporită. În consecinţă, în această regiune s-au manifestat două crize bancare majore, mai întâi la sfârşitul anilor 1990 şi apoi din nou după 2008.
„Deşi s-a înregistrat un oarecare nivel de revenire, constatăm că băncile singure nu vor putea susţine tipul de creştere incluzivă de care este nevoie pentru a putea sprijini dezvoltarea regiunii pe termen lung“, a declarat dl. Martin Melecky, coautor al Raportului citat şi Economist Principal pentru Regiunea Asiei de Sud în cadrul Băncii Mondiale. „Gradul scăzut de creştere a veniturilor, în special în rândul persoanelor cu venituri mici, sporeşte gradul de insatisfacţie cu privire la starea de fapt, dar şi o neîncredere mai mare în sectorul financiar, ceea ce face ca necesitatea întreprinderii unor reforme în sectorul financiar să fie mult mai urgentă“.
Raportul subliniază cât de important este ca ţările EAC să aibă în vedere anumite opţiuni de politici publice, inclusiv abordarea nivelului sporit al împrumuturilor neperformante, crearea unui cadru general pentru politicile macroprudenţiale în ţările EAC, consolidarea cadrului de guvernanţă pentru băncile aflate în proprietatea statului, sporirea gradului de utilizare a plăţilor electronice, precum şi promovarea utilizării asigurărilor în condiţiile sporirii riscurilor asociate schimbărilor climatice.
