„Din cauza nerestructurării sistemelor interne, se aruncă mulţi bani pe fereastră. Primele 5-6 bănci sunt mari, greu de urnit, cele mici nu au scală. Sistemul este foarte nerestructurat. O parte din jucători sunt paralizaţi. Au băgat miliarde de euro în România şi nu pot scoate banii de aici“, a declarat Ştefan Marcu, director în cadrul firmei de consultanţă AT Kearney.
El a explicat că sistemul bancar românesc este printre cele mai scumpe din regiune, în condiţiile în care nu ştie să valorifice câştigurile şi capitalul.
Ideea a fost întărită şi de Doru Lionăchescu, preşedinte al BT Capital Partners, care a afirmat că în sistemul bancar, cu câteva excepţii, avem de-a face cu proprietari pasivi, care nu pun presiune pe management să creeze performanţă.
„Este de neînţeles cum un proprietar responsabil permite aşa risipă de capital. Este vorba de grupuri financiare cu mari probleme financiare din Grecia, grupuri din Austria. Dacă aveam preponderent bănci americane sau germane nu aveam aşa risipă pe piaţă. Avem proprietari fie absenţi, fie dezinteresaţi care nu pun presiune pe management să creeze performanţă“, a declarat Doru Lionăchescu.
Investitorii greci şi cei austrieci sunt cel mai bine reprezentaţi în piaţa bancară locală, ei controlând circa o treime din activele totale.
Dată fiind ineficienţa în care se scufundă sistemul bancar românesc, este clar că procesul de consolidare va continua şi chiar se va intensifica în următorii ani.
De altfel, în unanimitate, participanţii la ZF Bankers Summit’16 au concluzionat că numărul băncilor va scădea şi poate coborî spre 25 până în 2020.
