În 2001, într-o Românie cenuşie care visa la Uniunea Europeană şi care la zi încerca să digere scandalul FNI (cel mai mare faliment al unui fond mutual) şi repercusiunile lui asupra sistemului bancar de stat umplut de credite neperformante, la Cluj ateriza un bancher italian.
Cu o experienţă de trei decenii, Roberto Marzanati fusese trimis de BERD - unul dintre cei mai mari creditori ai României - să-i supravegheze noua investiţie: achiziţia a 15% din Banca Transilvania, pentru care plătise 6,2 mil. dolari, bani destul de mulţi la vremea respectivă. Atunci Banca Transilvania, care nici nu era în top 10, fusese evaluată la 41 mil. dolari. Înfiinţată în 1994 de un grup de oameni de afaceri din Cluj, banca încerca să iasă în lume şi avea nevoie de un partener, dar şi de bani proaspeţi.
Cum arată unul dintre cele mai frumoase SUV-uri de pe piaţă, Audi Q7
Marzanati intrase în boardul băncii ca vice-preşedinte, iar în 2002, pentru un an, chiar a fost preşedinte, fiind unul dintre cei care au stat la baza unei prime decizii cruciale care a schimbat evoluţia unei bănci regionale.
Împreună cu Horia Ciorcilă, unul dintre fondatori şi apoi preşedintele băncii până acum, au schimbat strategia băncii şi-au adus la conducerea executivă pe Robert Rekkers, un olandez care fusese trimis la Bucureşti să conducă operaţiunile din România ale băncii olandeze ABN Amro.
Din 2002, banca din Cluj a început să alerge în toată ţara pentru a se extinde şi a câştigat teren într-o piaţă unde bănci internaţionale începuseră să intre. BERD şi ceilalţi acţionari au continuat să investească în Banca Transilvania pentru a ţine pasul cu creşterea economică, care a venit pe neaşteptate în România. De la 41 de milioane de dolari, valoarea băncii ajunsese în 2007, în perioada de boom, la aproape 2 miliarde de euro, Banca Transilvania fiind pe toate listele ca ţintă de achiziţii. În toamna lui 2008 totul s-a schimbat peste noapte, iar de la o strategie de creştere banca a fost nevoită să treacă la o strategie de criză. Marzanati a susţinut din umbră deciziile conducerii executive de a trece criza (în toamna lui 2008, într-o discreţie deplină, banca a fost nevoită să ceară ajutorul BNR pentru a nu intra în criză de lichiditate şi a nu i se închide uşile de către celelalte bănci, atunci când nimeni nu avea încredere în nimeni) şi mai ales de a profita de ea atunci când a fost momentul. Peste ani, Ciorcilă a spus că atunci, la începutul crizei, a luat decizia să crească pentru a supravieţui, în condiţiile în care trendul celorlalte bănci era de a-şi reduce creditarea. Marzanati, ca reprezentant al celui mai mare acţionar al băncii, a susţinut această strategie ce părea sinucigaşă atunci când toată lumea fugea de bănci şi nimeni nu ştia ce se află în bilanţul lor.
Această mişcare a dat roade, astfel încât sfârşitul crizei a adus Banca Transilvania în poziţia de a fi câştigătoare, şi mai mult decât atât, de a avea resursele şi dorinţa de a cumpăra alte bănci care, cu câţiva ani în urmă, erau mai mari decât ea. În august 2014, pe masa celor din Cluj a venit propunerea de a cumpăra Volksbank România, care în 2008 era numărul trei în România. Marzanati a susţinut această idee care la început părea exotică. În numai trei luni, cele două părţi s-au înţeles, de fapt Volksbank a lăsat bani pe masă ca să fie cumpărată, iar această mişcare a propulsat banca din Cluj pe poziţia a treia, în coasta BRD, numărul doi pe piaţă. În mai 2016, valoarea Băncii Transilvania a revenit la 1,9 mld. euro, fiind una dintre cele mai bune investiţii pe care le-a realizat BERD vreodată.
Marzanati a fost una dintre persoanele care au crezut cel mai mult în potenţialul băncii, succes la care a contribuit cu know-how-ul şi experienţa lui de bancher. Ca reprezentant al BERD, italianul a fost membru în 11 bănci din regiunea fost comunistă, ceea ce i-a adus o experienţă extraordinară, pe care a folosit-o şi la Cluj, unde a activat ca membru în board şi vicepreşedinte al băncii timp de 15 ani neîntrerupt. El a dus Banca Transilvania în Italia, la Roma.
Vorbitor a patru limbi străine (italiană, engleză, germană şi franceză), el locuia lângă Belfast, în Irlanda. A locuit ca expat în şase ţări. Deşi confruntat cu o boală grea, Marzanati a fost până în ultimul moment în legătură cu banca, mai ales că pe masă au venit multe idei de creştere şi, de ce nu, de noi achiziţii.
Horia Ciorcilă, cel care este preşedintele băncii de 15 ani, a spus despre Marzanati că „a contribuit la toate momentele importante ale băncii, iar deciziile comune au transformat Banca Transilvania în una dintre cele mai mari bănci din România, au schimbat configuraţia sistemului bancar şi s-au răsfrânt în mod pozitiv asupra echipei din punctul de vedere al motivării şi recunoaşterii performanţelor acesteia“.
La finalul lunii mai 2016, Roberto Marzanati a decedat.
Articol publicat în Ziarul Financiar în octombrie 2002
