"Îndatorarea în valută a fost mai puternică, permisă deperformanţa financiară mai bună a clienţilor şi de maturitatea maimare, care a dus însă şi la riscuri prelungite", atenţioneazăDrăgulin. În cazul populaţiei, valoarea medie a unui credit învalută este de 12 ori mai mare decât valoarea medie a unui creditîn lei, în timp ce la companii raportul este de patru la unu. Deasemenea, perioada de rambursare este mult mai mare la valută, deaproape 20 de ani, faţă de mai puţin de opt ani în cazulîmprumuturilor în lei. În general, leul a fost ales în cazulcreditelor de consum de valoare mică, fără garanţii, în timp cevaluta a fost preferată pentru creditele de valoare mare, garantatecu ipoteci.
Diferenţialul consistent de dobândă din anii trecuţi a făcut ca unclient persoană fizică să poată obţine un credit de valoare maimare dacă se împrumuta în euro sau franci elveţieni, decât dacăs-ar fi împrumutat în lei. În condiţiile în care preţurile pe piaţaimobiliară erau în creştere rapidă, iar majoritatea oamenilor eraufoarte optimişti în privinţa veniturilor lor viitoare,posibilitatea de a obţine o sumă cât mai mare de la bancă eraprincipalul criteriu de alegere a creditului.
Clienţii cu credite în valută au fost loviţi de depreciereaconsiderabilă a leului în faţa euro (cursul mediu din 2009, de 4,23lei, este cu 27% mai mare decât cursul mediu din 2007). În multecazuri, peste şocul cursului s-a suprapus şi finalizarea perioadeide dobândă promoţională, stabilită la un nivel foarte redus, şitrecerea la o dobândă variabilă, simţitor mai mare.
Cu toate acestea, rata creditelor neperformante (cu întârzieri maimari de 90 de zile la plata ratelor) este mai mică la valută decâtla lei. În cazul populaţiei, la valută ponderea creditelorneperformante trece uşor de 5%, în timp ce la lei depăşeşte 8%.Situaţia este similară în cazul companiilor.
"Riscul de credite asociat portofoliului în valută este încreştere, dar costul creditului şi evoluţia cursului par să nu fiefactorii fundamentali în deteriorarea portofoliilor", apreciazăDrăgulin.
În funcţie de anul în care au fost acordate, creditele în valutăvândute în 2007 şi 2008 au cele mai mari probleme, pondereaneperformantelor trecând de 6%. Totuşi, cursul mediu al euro din2008, de 3,68 lei pentru un euro, a fost mai ridicat decât în 2005şi 2006, ani pentru care ponderea neperformantelor este de circa 3%şi respectiv 5%. În schimb, în 2007 şi 2008 băncile au vândutcredite populaţiei după propriile norme de eligibilitate, mult maiblânde decât cele impuse de BNR în anii anteriori. Situaţia estesimilară de altfel şi în cazul creditelor în lei, ponderea cea maimare a neperformantelor se înregistrează în 2006, 2007 şi 2008, lacirca 9%, corespunzător astfel perioadelor cu condiţii relaxate deeligibilitate. Calitatea creditelor vândute de bănci în 2009, cândcursul a fost mult mai ridicat, este vizibil mai bună. Băncile aufost însă mult mai stricte în evaluarea clienţilor care s-auîmprumutat anul trecut. La valută neperformantele sunt sub 2%, întimp ce la lei trece uşor de acest nivel.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
