Bănci și Asigurări

Cea mai mare reformă fiscală din istoria UE: Multinaţionalele cu venituri de peste 750 milioane de euro vor plăti impozite în fiecare ţară în funcţie de salariile plătite, active, vânzări şi datele personale colectate. Va pierde sau va câştiga România?

Dan Bădin, Partener Coordonator Servicii Fiscal şi Juridice Deloitte România

Dan Bădin, Partener Coordonator Servicii Fiscal şi Juridice Deloitte România

Efervescenţa modificărilor în domeniul fiscal din România a lăsat să treacă aproape neobservate dezbaterile europene foarte importante atât pentru companii, cât şi pentru bugetul public referitoare la impozitarea profiturilor. Adoptate în martie 2018 printr-o rezoluţie a parlamentului european, baza fiscală comună (CCTB) şi baza fiscală comună consolidată (CCCTB) sunt tot mai aproape de momentul potenţialei aplicări.

O dată intrat în vigoare, posibil chiar din 2020, aşa cum preconizează Comisia Europeană, acest nou regim de impozitare va schimba radical modul de calcul al impozitelor datorate pe profituri în UE şi alocarea bazei impozabile între statele membre.

Baza fiscală comună (common corporate taxe base - CCTB) reprezintă un set de reguli pentru calcularea impozitului pe profit, iar baza fiscală consolidată comună (common consolidated corporate taxe base  -CCCTB) completează CCTB cu norme de consolidare şi reguli de repartizare a bazei de impozitare a profiturilor între statele membre. În primii şapte ani de la intrarea în vigoare, baza fiscală comună va viza grupurile de societăţi cu venituri mai mari de 750 milioane euro. Ulterior acestei perioade, toate companiile prezente în UE vor avea aceleaşi prevederi la calcularea impozitelor pe profit.

Motivele reformei

Iniţiatorii acestor proiecte, printre care se află Comisia Europeană şi unele state membre, susţin că regulile unice vor aduce mai multă claritate şi predictibilitate în calcularea impozitelor pe profituri, vor simplifica raportarea şi vor spori veniturile bugetelor naţionale. Alinierea celor 27 de legislaţii naţionale din UE cu prevederi diferite ar înlătura o parte din costurile administrative care reprezintă acum o piedică în calea investiţiilor.

Un alt factor determinant în această evoluţie îl reprezintă economia digitală care a transformat modelele de business şi necesită o abordare diferită din perspectiva impozitării. Din acest motiv, sunt introduse noi concepte, aşa cum este sediul digital, sau sunt redefiniţi unii termeni existenţi, de exemplu cel de sediu permanent referitor la prezenţa fizică a unei companii într-o jurisdicţie.

Pro şi contra noului sistem. Nevoia unei evaluări de la ţară la ţară

Propusă în 2011 sub forma unui singur proiect, baza fiscală comună a fost abandonată din cauza lipsei de consens al statelor membre şi a fost relansată în 2016, fiind împărţită în două proiecte.

Oponenţii acestui sistem contestă adoptarea noii baze comune invocând principiul subsidiarităţii (neintervenţia Uniunii pe o temă care poate fi reglementată eficient de statele membre), dar şi estimări care indică pierderi de venituri bugetare pentru unele state. Totodată, consideră că UE nu ar trebui să aibă reglementări diferite de cele internaţionale ale OECD, respectiv faţă de proiectul de combatere a erodării bazei impozabile şi a  transferului profiturilor (Base Erosion and Shifting Profit - BEPS). Unele acţiuni BEPS au fost preluate în directive UE, de exemplu de directiva împotriva evitării taxelor (anti avoidance tax directive - ATAD).

Un alt argument este adus din perspectivă contabilă pentru că, în prezent, UE nu are reguli contabile aliniate. Aplicarea unei baze comune în aceste condiţii ar genera diferenţe substanţiale în recunoaşterea şi evaluarea principalelor venituri şi cheltuieli de către companii.

Pe de cealaltă parte, susţinătorii proiectului apreciază că va aduce mai multă echitate între statele membre în privinţa alocării impozitelor pe profit, în funcţie de activitatea companiilor din fiecare stat. Totodată ar combate mai eficient evitarea taxelor prin eliminarea diferenţelor dintre legislaţiile naţionale care pot fi folosite de companii în scopul reducerii obligaţiilor fiscale.

Totuşi, Comisia Europeană nu a elaborat până acum un studiu de impact care să estimeze efectele de la ţară la ţară. Din acest punct de vedere, probabil fiecare stat, inclusiv România, va fi pus în situaţia de a face propria evaluare astfel încât să exprime o opinie avizată în cadrul dezbaterilor finale.

 Ce presupun aceste reguli pentru România?

Deocamdată România nu şi-a exprimat poziţia faţă de adoptarea CCTB şi CCCTB. Este de aşteptat ca în perioada următoare autorităţile române să emită un punct de vedere întrucât adoptarea acestui pachet se precipită, iar România va prelua preşedinţia UE de la 1 ianuarie 2019 şi, în această calitate, va avea inclusiv prerogative privind agenda fiscală europeană.

În ceea ce priveşte implicaţiile pentru România, o primă observaţie ar fi că în primii şapte ani de la data intrării în vigoare a noilor reguli, ar putea exista două legislaţii în paralel. Baza fiscală comună se va aplica obligatoriu pentru companiile care fac parte din grupuri cu venituri de  peste 750 milioane euro, în timp ce restul companiilor se vor supune aceloraşi prevederi din Codul fiscal ca în prezent sau eventual ajustate.

Pentru cei care vor aplica baza comună fiscală, o consecinţă majoră va fi că facilităţile sau stimulentele fiscale din Codul fiscal vor fi eliminate, spre exemplu: regulile privind amortizarea fiscală, facilitatea pentru profitul reinvestit sau pentru cercetare-dezvoltare. Inclusiv regimul microîntreprinderilor va fi pus sub semnul incertitudinii în acest context.

Este de menţionat că limitele pentru deductibilitatea costurilor excedentare ale îndatorării, precum şi perioada de reportare a pierderilor vor deveni mai restrictive decât cele prevăzute de directiva ATAD. România tocmai a preluat această directivă, prin OUG 79/2017, şi a impus un prag de deductibilitate care cel mai probabil va fi din nou modificat după intrarea în vigoare a bazei comune.

Alte implicaţii apar din perspectiva preţurilor de transfer. Companiile nu vor mai avea obligaţia să întocmească dosarul preţurilor de transfer pentru tranzacţiile realizate cu firmele din UE ale grupului, ceea ce va duce la o diminuare a sarcinilor administrative fiscale.

Din perspectiva bugetului public, cel mai de impact îl va avea introducerea formulei de repartizare a bazei fiscale între companiile din UE membre ale grupurilor. Algoritmul ia în considerare patru factori: munca (valoarea salariilor şi numărul angajaţilor), activele deţinute, vânzările conform destinaţiei şi datele personale colectate şi utilizate. După alocarea cotei din baza de impozitare, fiecare stat va aplica rata de impozit din legislaţia proprie. În contextul pierderii avantajelor competitive fiscale la capitolul de impozitare a profiturilor faţă de celelalte state, singurul atu al României ar fi nivelul cotei de impozit aflat acum printre cele mai mici din UE.

Concluzionând, avem în dezbatere cea mai ambiţioasă reformă fiscală propusă de UE în domeniul impozitării profiturilor şi un pas important către o uniune fiscală. Date fiind implicaţiile majore pentru companii şi bugetele publice, naşte controverse, având atât avantaje, cât şi dezavantaje care trebuie atent cântărite de fiecare stat, inclusiv de România. Din acest motiv, un studiu de impact al aplicării acestuia s-ar impune înainte ca autorităţile să îşi asume o poziţie fermă. Totuşi, pentru a intra în vigoare, proiectele trebuie să primească în unanimitate votul final, astfel încât rămâne de văzut dacă până la urmă va întruni consensul tuturor statelor membre.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO