Ameninţată din nou de recesiune, România se confruntă cu pericolul real ca băncile străine să oprească finanţarea, iar liderii zonei euro ar trebui să găsească o soluţie de tipul fostului acord de la Viena extinsă la nivelul întregii Uniuni Europene pentru a preveni reduceri ale expunerilor pe ţările de la periferia UE şi a susţine continuarea creditării.
Dar mai pot fi convinse bănci precum Erste, Société Générale, Raiffeisen, UniCredit, Alpha Bank sau Eurobank să se angajeze că nu vor scoate bani din România şi vor continua să finanţeze statul şi economia acum când au nevoie de orice euro pentru propria lor recapitalizare? Cu girul FMI şi al Comisiei Europene, Banca Naţională şi Ministerul Finanţelor au considerat în primăvară că acordul de la Viena care prevenise repatrieri de capital nu mai este necesar şi nu l-au prelungit. Acum situaţia se schimbă.Profesorul Nicolae Dănilă, fost preşedinte al BCR, afirmă că pentru România se conturează "un pericol foarte mare" dacă demersul de recapitalizare a unui grup de 50 de bănci "sistemice" din zona euro s-ar solda cu vânzări de active sau tăieri ale finanţărilor pentru acordarea de credite.
"Cu siguranţă printre băncile pentru care se va stabili majorarea capitalului vor fi şi bănci cu prezenţă locală, iar modul în care vor fi realizate majorările va depinde de forţa şi de voinţa acţionarilor. Dacă nu se ajunge la o soluţie extinsă la nivelul Uniunii Europene pentru menţinerea expunerilor, pericolul va fi foarte mare pentru România pentru că deja suntem aproape de recesiune, nu avem confinanţare pentru fonduri UE şi ar mai apărea şi riscul ca băncile să oprească finanţarea."
El crede că un nou "acord de la Viena" prin care principalele bănci străine cu prezenţă locală s-au angajat în 2009 să menţină expunerile pe România ar fi insuficient de această dată, reprezentând eventual doar o soluţie provizorie.
"Riscul ca băncile străine să retragă capital este foarte real şi ne-ar fi de mare ajutor un nou acord de tipul iniţiativei de la Viena încheiată în 2009. Mi-e greu însă să cred că s-ar mai găsi cineva dispus să semneze un asemenea angajament în contextul actual", afirmă Sebastian Vlădescu, fost ministru al finanţelor.
Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR, crede că reluarea acordului de la Viena ar împiedica ieşirile de capital, dar nu s-ar putea realiza fără a avea alături FMI şi CE - cei mai mari finanţatori instituţionali ai României. "Reluarea acordului de la Viena ar fi benefică, dar nu ştiu dacă mai este posibilă. Trebuie să aşteptăm să vedem exact ce se va decide miercuri şi ce va hotărî G 20. Creşterea economică din România depinde de finanţarea externă şi atât timp cât există aceste probleme în zona euro, cât se perpetuează cercul vicios între sistemele bancare fragilizate de criză şi statele membre ce au ajuns fără instrumente, efectele negative nu au cum să nu se repercuteze şi asupra României."
De altfel, profesorul Nicolae Dănilă spune că dacă discuţia privind băncile se concentrează pe zona euro există riscul să fie afectate ţările membre ale UE din afara zonei, cu pericolul antrenării de pierderi în lanţ. "După pachetul punctual de rezolvare a problemei Greciei, pasul doi trebuie să fie stabilirea unui plan la nivelul întregii Uniuni Europene privind băncile. Este nevoie de o soluţie de reluare a creditării care să-i privească pe toţi cei 27 de membri pentru că altminteri se afectează grav ideea de piaţă financiară europeană integrată şi ar fi un punct negativ pentru întreaga construcţie a UE."
Dan Pascariu, preşedintele Consiliului de Supraveghere al UniCredit Ţiriac Bank, crede însă că nu se poate vorbi despre o ameninţare reală ca băncile străine cu filiale locale mari să retragă bani. "Pentru majoritatea băncilor străine subsidiarele din România sunt foarte importante şi în general băncile îşi ţin banii acolo unde există oportunităţi şi randamente bune, iar România are ce oferi din acest punct de vedere."
Bancherul spune că principalele bănci locale sunt destul de lichide, dar admite că reluarea acordului de la Viena ar reprezenta o măsură de prudenţă în contextul extern în care există o presiune uriaşă pe lichiditate şi lipseşte o perspectivă clară pe pieţele financiare şi chiar şi la nivel politic. "În ziua de azi aspectul lichidităţii a devenit mult mai important, iar o măsură de prudenţă nu strică."
Preşedintele Traian Băsescu a acuzat vehement efectele negative pe care România le resimte deja din cauza întârzierii în rezolvarea problemelor din zona euro.
"Din păcate, la stadiul la care UE nu a început încă să facă plăţi pentru consolidarea băncilor, România plăteşte deja consolidarea sistemului bancar european. Şi o plăteşte prin dobânzi foarte ridicate, pentru că avem filiale româneşti ale băncilor din zona euro, iar dobânzile au ajuns la un nivel deja inacceptabil. Indirect, România, un stat din afara zonei euro, a început să plătească această capitalizare a băncilor din zona euro."
Ce poate face România pentru a se proteja de riscul retragerii finanţărilor externe?
"Să se împrumute cât poate acum, când sunt condiţii totuşi rezonabile şi să facă rezerve de bani în Trezoreria statului. Să încheie un acord de finanţare cu China prin care să-şi asigure un sprijin suplimentar de 2-3 mld. euro. Să construiasă un buget pe 2012 cu scenariu de creştere economică zero, să ţină strâns cheltuielile cu pensii şi salarii, excluzând majorările generalizate, şi să aloce toate cheltuielile de investiţii pentru semestrul I", spune Sebastian Vlădescu. El consideră că liderii europeni nu vor veni decât cu paliative în următorii doi ani, iar până când nu se va cădea de acord ca BCE să acţioneze după modelul Fed (banca centrală a SUA) şi nu va exista un sistem de decizie după modelul comitetului central chinez, "Europa se va duce de râpă" ca forţă mondială.
Pe 16 martie 2009 nouă bănci străine cu prezenţă locală importantă - Erste Group Bank, Raiffeisen Group, Eurobank EFG, National Bank of Greece, UniCredit Group, Société Générale, Alpha Bank, Volksbank International şi Piraeus Bank - şi-au luat angajamentul la Bruxelles că nu vor reduce expunerile pe România din cauza crizei şi cu toate că nu a fost vorba despre o obligaţie asumată prin contract şi au dificultăţi în plasarea lichidităţilor, în foarte mare măsură au menţinut nivelul finanţărilor până în martie 2011, când înţelegerea nu a fost reînnoită.
Din cauza tensiunilor externe, Ministerul Finanţelor se confruntă de câteva luni cu presiunea creşterii dobânzilor la titlurile de stat, acestea urcând spre 7,5% la obligaţiunile pe doi şi trei ani, respectiv spre 7% la certificatele de trezorerie.
În cazul finanţărilor externe, România a înregistrat o creştere substanţială a costului asigurării contra riscului de default reflectat în cotaţiile aşa-numitelor CDS-uri care se ridică în prezent la cira 370 de puncte de bază, în creştere cu 150 de puncte faţă de nivelul din primăvară.
FMI certifică: băncile străine au scos bani din România
Cele nouă mari bănci străine prezente pe piaţă şi-au redus în iulie expunerea pe România de la 98% la 95% din nivelul înregistrat în martie 2009, când a fost încheiată înţelegerea de la Viena privind menţinerea expunerilor, potrivit datelor publicate de FMI.
Se vede astfel că în pofida declaraţiilor de intenţie, de îndată ce acordul a luat sfârşit în martie, odată cu primul acord stand-by încheiat cu FMI, băncile străine au început să scoată bani din România.
Austriecii au mai adus 0,5 mld. euro în T1, francezii au scos 4,8 mld. euro
Austriecii au adus în primele trei luni ale anului o jumătate de miliard de euro pe piaţa locală, în timp ce francezii au retras 4,8 mld. euro, iar grecii şi-au redus expunerile cu 120 mil. euro.
Aceste mişcări au avut loc în contextul în care piaţa creditării încă nu-şi revenise, înţelegerea de la Viena privind menţinerea expunerilor băncilor mari încă nu expirase, iar tensiunile din zona euro şi în special din Grecia încă nu se acutizaseră.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
