ZF 24

Dacă ar trebui să ne plătim noi impozitele şi taxele pentru salariu şi nu compania, atunci ne-ar interesa ce fac guvernul şi primarii cu banii noştri

Dacă ar trebui să ne plătim noi impozitele şi taxele...

Autor: Cristian Hostiuc

13.10.2013, 20:38 95426

Nu ştiu pe câţi dintre voi îi interesează ce face guvernul sau primarul vostru cu banii pe care îi are pe mână, în buget, care sunt strânşi din impozitele şi taxele plătite de voi, de companii, de economie, în ansamblu. 

Ce să mai vorbim de revoltă în privinţa modului în care sunt cheltuiţi şi risipiţi banii de cei care îi au pe mână, ca şi cum ar fi ai lor de drept.

Când se reface calea ferată Bucureşti-Constanţa cu un miliard de euro, acei bani au fost plătiţi de voi, din munca voastră, din ideile voastre, din energia voastră. Că doar nu a plătit premierul sau ministrul transporturilor din banii lui. 

Cei din subordinea lor, CFR Infrastructură, au dat un miliard de euro dintr-o simplă semnătură. Probabil că acele lucrări puteau fi făcute cu numai jumătate de miliard de euro, dar nimănui nu i-a păsat, că doar nu-i bugetul lui, e bugetul statului, iar cei care contribuie cu bani la acest buget sunt mulţi şi impersonali.

Acest exemplu poate fi extins şi la autostrăzi, unde avem un cost dublu pe kilometru faţă de Germania.

Ori la calculatoarele, licenţele sau sistemele informatice cumpărate de stat, care au preţuri de înţepeneşti. În ultimul deceniu, statul, prin toate instituţiile lui, a investit poate 2 miliarde de euro în sisteme informatice care nici acum nu comunică între ele, iar tu, care ai plătit acele sisteme, te plimbi zile întregi pe la ghişee că să obţii nişte banale hârtii. 

Când primarul tău pune băncuţe din zece în zece metri, ca şi cum un oraş întreg s-ar odihni, şi atunci tot banii tăi sunt folosiţi. Că au plecat la alţii care au vândut primăriei acele băncuţe la suprapreţ - asta e partea a doua. 

Când se fac două drumuri paralele, Bucureşti-Ploieşti, dintre care unul a costat vreo 300 de milioane de euro, tot tu plăteşti.

Când sistemul medical înghite în jur de 5 miliarde de euro pe an cu medicamente şi pansamente la suprapreţ  şi cine ştie ce alte servicii toate la suprapreţ, tot tu plăteşti. Dar în continuare infrastructura medicală este jalnică, iar plicul este în continuare rege. 

Dacă tot noi plătim, atunci de ce nu ne pasă, de ce revolta noastră se rezumă la a-l face pe primar hoţ sau tâlhar, dar a-l vota în continuare pentru că e şmecher? De ce revolta împotriva celor care sunt la putere este atât de slabă, iar cei care au pe mână banii bugetului continuă să-i „tâlhărească“, ca şi cum ar fi ai lor şi a „familiilor“ lor? Ei ştiu ca nimeni alţii ce bani sunt disponibili într-un buget al statului, unde şi când vin, cine îi gestionează şi când se alocă. 

De ce nu ne interesează? De ce continuăm să stăm cu căciula în mână pe la uşile şi ghişeele de stat?  

Cine ştie, poate ţine de istoria noastră de secole. Dar cred că mai ţine de ceva. 

În România, când se discută despre salariu se subînţelege de la sine că este vorba de salariul net, de ce iei în mână. Niciun angajat nu vorbeşte despre salariul brut şi, mai mult decât atât, nu-l interesează cât este salariul brut. El ştie cât este salariul lui net, iar restul, adică toate impozitele şi taxele aferente, sunt treaba patronului şi a companiei. Ei trebuie să le plătească. Pe câţi dintre angajaţi îi interesează că pentru a lua în mână 2.500 de lei pe lună compania plăteşte de fapt 4.561 de lei? Impozitele şi taxele aferente acelui salariu net sunt de 2.061 de lei, dintre care 1.064 revin angajatului şi 997 de lei revin angajatorului.

În România niciun angajat nu se plânge că impozitele şi taxele sunt mari, pentru că nu le plăteşte el. El a negociat un salariu net, iar restul e treaba companiei.

Dar dacă angajaţii, noi, am primi salariul brut şi ar trebui să plătim noi taxele şi impozitele - impozitul pe venit şi contribuţiile de asigurări sociale? Ne-ar durea sufletul să vedem că ar trebui să plătim 1.000 de lei la stat în fiecare lună pentru a rămâne cu 2.500 de lei net. Adică 40%. Pentru acest procent ce primim din partea statului? O birocraţie arhaică, ostilă contribuabilului, cozi la ghişee, panseluţe şi borduri de ultimă generaţie?

Pentru că nu plătim noi direct acel procent de 40% nu ne interesează ce fac cei din administraţie cu banii, cum se împarte bugetul nici la nivel de stat, nici la nivelul primăriilor. Din acest motiv nu penalizăm pe nimeni.

Râdem de ei, îi înjurăm, dar sunt ai noştri  pentru că întotdeauna alţii mai buni nu sunt. 

Dacă s-ar pune problema să primim la fiecare sfârşit de lună salariul brut şi din el să plătim noi la stat taxele şi impozitele aferente, ca să simţim cât de mari sunt, atunci probabil că s-ar trezi spiritul civic. Şi mai mult ca sigur că ne-ar interesa ce face guvernul cu fiscalitatea, dacă o reduce sau nu, în mod real, nu din an în an, ca promisiune electorală eternă. Când am vedea că ni se promite scăderea CAS-ului, ne-am uita noi să vedem cu cât. Şi atunci nimeni nu ar mai arunca cifre ca să se afle în treabă.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 14.10.2013

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO