Creşterea ratelor dobânzilor pe piaţa monetară nu a constituit o surpriză, perspectiva majorării lor până în proximitatea superioară a nivelul de 1% a fost prognozată de BNR cu luni înainte, elementul de surpriză fiind poate viteza creşterii, datorată suprapunerii mai multor factori, a declarat Dragoş Popescu, arbitragist principal, Direcţia Operaţiuni de piaţă în cadrul BNR.
În opinia lui, evoluţia ascendentă a fost determinată de absorbţia de lichiditate asociată operaţiunilor destinate plăţilor de taxe şi impozite superioare celor anticipate la buget, în condiţiile creşterii gradului de colectare, de plăţile în avans la buget cu titlul de dividende şi de operaţiunile nerezidenţilor asociate deciziilor de investiţii.
”Evoluţia ascendentă a ratelor dobânzilor pieţei monetare interbancare, dar mai ales amplitudinea acesteia au fost determinate de o serie de factori de natură conjuncturală care au acţionat în sensul reducerii excedentului de lichiditate din sistemul bancar şi ulterior instaurării unui deficit de lichiditate: i) absorbţia de lichiditate asociată operaţiunilor destinate plăţilor de taxe şi impozite superioare celor anticipate la Bugetul de Stat în condiţiile creşterii gradului de colectare; ii) sumele plătite în avans la Bugetul de Stat cu titlul de dividende de către unele companii cu capital public care au condus la o reducere suplimentară a lichidităţii din sistemul bancar; iii) suplimentar, întărirea condiţiilor lichidităţii a fost determinată de operaţiunile nerezidenţilor asociate deciziilor de investiţii”.
Aceste evenimente s-au suprapus cu debutul unei noi perioade de aplicare a RMO, ceea ce a sporit ulterior cererea de lichiditate a instituţiilor de credit în vederea creşterii disponibilităţilor existente în contul deţinut la BNR.
Prin urmare, reducerea lichidităţii din sistemul bancar a imprimat anumite caracteristici activităţii pieţei monetare interbancare, precum creşterea volumelor tranzacţionate pe fondul cererii de lichiditate asociate decontării finale a tranzacţiilor din economie - plăţi la Bugetul de Stat sau între clienţi – sau ajustărilor operate la nivelul contului curent în perspectiva îndeplinirii cerinţelor RMO.
Alte efecte au vizat creşterea ratelor dobânzilor pieţei monetare interbancare şi creşterea volatilităţii ratelor dobânzilor în special pentru maturităţile scurte (pentru o zi, o săptămână) care sunt supuse influenţelor exercitate de către raportul dintre cererea şi oferta de lichiditate pe termen scurt.
În plus, tendinţa de creştere a ratelor dobânzilor pieţei monetare până în proximitatea ratei dobânzii de politică monetară s-a datorat şi revizuirii ascendente a anticipaţiilor inflaţioniste, dar şi aşteptărilor privind îngustarea coridorului ratelor dobânzilor asociate facilităţilor permanente.
”În aceste condiţii, creşterea ratelor dobânzilor în sine nu a constituit o surpriză. Perspectiva creşterii dobânzilor pe piaţa monetară până în proximitatea superioară a nivelul de 1% a fost prognozată şi comunicată de BNR cu luni înainte. Era un proces inevitabil. Un element de surpriză l-a reprezentat poate viteza creşterii ratelor dobânzilor, iar aceasta s-a datorat suprapunerii factorilor amintiţi anterior”, a mai spus Dragoş Popescu.
El a subliniat că BNR nu controlează ratele dobânzilor pieţei monetare interbancare, acestea fiind determinate de către piaţă ca în orice economie de piaţă. În schimb, banca centrală influenţează ratele dobânzilor pieţei monetare interbancare prin intermediul instrumentelor aflate la dispoziţie, într-o manieră consistentă cu atingerea obiectivului legiferat : asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor pe termen mediu.
Citiţi aici textul integral al opiniei semnată de Dragoş Popescu
