Polonia, singura ţară europeană care a scăpat de recesiune după criza financiară din 2008 şi a avut o creştere economică medie anuală de 2,7% în ultimii cinci ani, a beneficiat de rate de dobândă mai reduse, precum şi de o depreciere mai accentuată a monedei naţionale, cu impact pozitiv asupra exporturilor.
Banca Naţională a Poloniei are o dobândă de politică monetară de 2% pe an, în timp ce maximul atins la începutul crizei a fost de 6%. Comparativ, dobânda la lei este de 2,75% pe an, iar în 2008 ajungea la peste 10% pe an.
„Situaţiile din cele două ţări sunt diferite şi de aceea şi provocările diferă. Volatilitatea mai mare a zlotului a fost permisă pentru a avea o volatilitate mai mică a dobânzilor şi o mai mare predictibilitate a lor. Aceasta a făcut ca dobânzile bancare să urmeze mai fidel şi mai rapid scăderea dobânzii de politică monetară“, afirmă Radu Crăciun, economistul-şef al BCR.
Dobânda-cheie a BNR a crescut pe parcursul anului 2008, când criza deja se manifesta pe pieţele financiare internaţionale, de la 8% pe an la 10,25% pe an, măsuri de relaxare fiind luate abia în 2009. În Polonia, dobânda la zloţi a crescut cu numai trei sferturi de punct procentual, iar în toamna lui 2008, imediat după ce criza a ajuns şi în regiune, banca centrală de la Varşovia a început procesul de relaxare monetară.
Totodată, zlotul a ajuns în 2008 de la 3,2 unităţi pentru euro la peste 4,8 unităţi pentru un euro, adică o depreciere de 50%. Comparativ, leul s-a depreciat de la 3,5 unităţi pentru un euro la 4,3 unităţi pentru un euro, adică o depreciere de circa 22%
„Diferenţele sunt foarte mari între România şi Polonia la nivel de structură a economiei, la nivel de politici economice avute atât înainte de criză, cât şi în timpul crizei. În Polonia, cursul de schimb a fost mult mai flexibil, s-a depreciat mai mult decât s-a depreciat leul şi a avut şi o volatilitate mult mai mare pentru că Polonia nu are constrângerile pe care le avem noi. La polonezi, creditul în valută nu a fost niciodată o problemă“, a spus Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen.
Creditul în valută atinsese o pondere de 60% din totalul finanţărilor acordate de băncile locale în trecut, dar în prezent pierde teren pe fondul restricţiilor impuse de BNR la vânzarea de credite noi, al lipsei resurselor în valută, dar şi al procesului de curăţare a portofoliilor de neperformante. Creditele în valută au fost preferate de bancheri şi de clienţi în trecut datorită costurilor de finanţare vizibil mai mici.
Dobânzile la lei au scăzut, dar în continuare firmele poloneze se împrumută mai ieftin în zloţi decât firmele româneşti în lei. Un credit corporate în lei are o dobândă de circa 6-7% pe an, iar unul în zloţi are o dobândă de două ori mai mică. „Cred că este încă prematur să vorbim despre o politică monetară unitară între România şi Polonia deoarece fundamentele economice între cele două ţări sunt diferite. Inflaţia din Polonia a fost în mod repetat mai scăzută şi mai puţin volatilă decât cea din România. De asemenea, este important să notăm evoluţia diferită pentru politica monetară din cele două ţări la ultimele şedinţe (Polonia a menţinut dobândă-cheie la 2%, în timp ce România a redus dobânda la 2,75%). În continuare, considerăm că factorii economici în sens larg permit BNR să reducă dobânda la 2,5% în luna ianuarie 2015“, a spus Mihai Pătrulescu, senior economist la UniCredit Ţiriac Bank.
Polonia, o ţară cu o populaţie de 40 de milioane de locuitori, are un Produs Intern Brut (PIB) de aproape 400 de miliarde de. euro, în timp ce România are un PIB de 140 mld. euro la o populaţie de 20 de milioane de locuitori.
Polonia a avut constant creştere economică din 2009 încoace (cu un maxim de 3,9% în 2010), în timp ce economia românească s-a contractat cu 7% în 2009 şi cu 1% în 2010.
Jacek Rostowski, fost ministru de finanţe al Poloniei în perioada crizei, perioadă în care creşterea economică a fost asigurată de existenţa unei corelaţii între politica monetară şi cea fiscală, vine la Bucureşti la Gala ZF, pentru a discuta despre „miracolul economic polonez“.
„Motivul pentru care economia Poloniei a rămas pe o traiectorie pozitivă ignorând chiar şi criza ţine de mai multe elemente, nu doar de politica monetară a băncii centrale, care nu poate fi judecată în izolaţie faţă de contextul cultural, legislativ, economic şi fiscal din trecut şi prezent“, a concluzionat Radu Crăciun.
