Eliminarea Declaraţiei 088. Măsuri alternative pentru reducerea evaziunii fiscale în zona TVA şi cresterea colectării la buget

Eliminarea declaraţiei 088 este o veste bună pentru mediul de afaceri. Nu puţine au fost socie­tăţile care anii trecuţi s-au confruntat cu mari probleme în practică generate de completarea şi depunerea formu­larului 088 şi mai ales de dezno­dă­mântul privitor la păstrarea sau anularea codului de TVA.

Deşi prin această măsură s-a dorit iniţial identificarea contribuabililor riscanţi şi împiedicarea înregistrării acestora în sco­puri de TVA, completarea şi depu­nerea acestui formular a adus o povară administrativă semnificativă atât pentru cei care doreau să intre în sistemul de TVA dar şi celor care erau deja înregistraţi în sistem în scopuri de TVA. Totuşi nu tre­buie să uităm că Ro­mâ­nia este ultimul stat membru din UE cu aproxi­mativ 39,6% decalaj de încasare al TVA la nivelul anului 2015. Bugetul Ro­mâ­niei a pierdut în 2015 aproximativ 8,3 mld. euro din cauza „deficitului de TVA“ adică a dife-renţelor dintre valoarea TVA ce ar fi tre-buit încasată şi sumele efectiv colectate. În aceste condiţii este ne­cesară o reana-lizare a impactului măsurilor de com-ba-tere a evaziunii în domeniul TVA în­trucât cele de până acum nu par să fi gene­rat re-zul-tatele scontate pentru re­ducerea frau­dei de TVA şi a creşterii gradului de colectare.

Mă aştept ca în următoarea perioadă golul din bugetul statului cauzat de relaxarea fiscală să fie acoperit printr-o îmbunătăţire a colectării taxelor, însă aceasta trebuie realizată în mod natural, printr-o adaptare a teh­nicilor de co­lectare la realităţile din teren şi prin con-centrarea inspecţiilor fiscale pe zonele care prezintă un risc ridicat al evaziunii fiscale.

Aşa cum arată rapoartele oficiale, fie cele emise de autorităţile locale, fie cele comunicate de la Bruxelles, majoritatea evaziunii fiscale din România se produce în zona de TVA. Aşadar, pentru a avea eficacitate maximă în reducerea evaziunii, ANAF trebuie să îşi canalizeze eforturile în acest domeniu.

În acest sens, ANAF poate continua să aplice măsurile tradiţionale (inspecţii fiscale focalizate pe industrii cu risc ridi­cat de evaziune, analize de risc ce identifică evoluţii sau tendinţe anormale privitoare la sumele de plată declarate de contri­buabili, extinderea taxării inverse şi cu privire la alte tranzacţii locale, înre-gistrarea în scopuri de TVA doar în anumite condiţii etc.), însă poate analiza şi oportunitatea implementării unor mă­suri alternative care s-ar putea însă do­vedi mult mai eficiente în admi­nistrarea şi îmbu­nătăţirea colectării TVA.

Într-un studiu elaborat de PwC au fost identificate câteva metode alter­native pentru îmbunătăţirea şi simpli­ficarea colectării TVA.

De altfel, Comisia Euro­peană a făcut referire la acestea încă din anul 2010, prin inter­mediul Cărării verzi privind viitorul TVA - Spre un sistem de TVA mai simplu, mai solid şi mai eficient.

Studiul PwC a analizat următoarele patru modele alternative caracterizate de un grad ridicat de eficienţă în colectarea TVA şi care presupun o comunicare on-line între ANAF şi contribuabili:

(i) Modelul bazei de date centralizate pentru monitorizarea TVA. În cadrul acestui model, toate datele legate de facturile unei persoane impozabile sunt transmise într-o bază de date privind  TVA. Aceasta poate fi administrată de către autoritatea fiscală, de către o terţă persoană. Metoda permite posibilitatea verificărilor în timp real şi creşterea intervenţiilor autorităţii fiscale în investi­garea cazurilor de fraudă.

Pentru ca acest model să funcţioneze, datele din facturi ar trebui trimise în format electronic şi în timp real către baza de date privind  TVA. 

(ii) Accesul direct al autorităţii fiscale la baza de date virtuală privind TVA a persoanei impozabile. În cadrul acestui model, persoana impozabilă încarcă informaţiile legate de tranzacţii într-o formă predefinită într-o bază de date de TVA securizată şi actualizată de către persoana impozabilă. Autoritatea fiscală va avea acces direct la aceste informaţii din baza de date şi, în cazul în care este necesar, aceasta poate efectua monitorizarea TVA în timp real pentru a diminua riscul de fraudă. Persoana impozabilă rămâne responsabilă de colectarea sumei corecte de TVA pe factură, dar posibilităţile de a monitoriza tranzacţiile cu ajutorul unor indicatori de risc şi sisteme inteligente se îmbunătăţesc.

(iii) Modelul persoanei impozabile certificate. Acesta presupune ca procedurile de respectare a legislaţiei fiscale si controalele interne ale unei persoane impozabile să fie certificate. Certificarea este obţinută numai de către persoanele impozabile ce au implementate procesele interne de control şi pentru care autoritatea fiscală poate realiza verificări fiscale în mod eficient. Modelul nu presupune efectuarea de modificări în cadrul procedurii curente de colectare a TVA şi persoana impozabilă rămâne responsabilă de colectarea sumei corecte de TVA de pe facturi.

(iv) Modelul plăţii divizate. Presupune ca persoanele impozabile  care activează în anumite industrii sensibile la fraudă să aibă deschis la Trezorerie un cont dedicat colectării TVA de la clienţii săi. Respectivii clienţi achită contravaloarea bunurilor sau serviciilor, fără TVA, către furnizori, în timp ce TVA aferentă acestor tranzacţii este plătită direct în acest cont dedicat TVA, la care autorităţile fiscale au acces. Aceasta metodă permite autoriăţii fiscale să monitorizeze în timp real statusul TVA al tuturor persoanelor impozabile din sistem.  În plus, metoda elimină frauda de tip carusel, însă implementarea ei implică costuri administrative semnificative, atât la nivelul autorităţii fiscale, cât şi la nivelul contribuabililor.

Toate cele patru modele implică avantaje evidente, însă şi dezavantaje, legate în special de costurile de implementare. Ele implică investiţii iniţiale, care diferă de la model la model, însă raportul cost/beneficii pentru fiecare metodă în parte este unul pozitiv.  În plus, sunt posibile combinaţii diverse ale metodelor mai sus prezentate, individualizate în funcţie de riscurile ce se doreşte a fi diminuate si pe specificul ţării care le implementează.

Combinaţii ale acestor metode sau implementarea parţială a acestora (i.e. în anumite sectoare de activitate) au fost realizate în mai multe ţări europene, cât şi extra-europene precum: Portugalia, Polonia, Italia, Austria, Spania, Turcia, Azerbaidjan, Ecuador, Guatemala, Costa Rica.

Spre exemplu, în Portugalia, au fost implementate câteva dintre măsurile  moderne dedicate îmbunătăţirii si simplificării colectării de TVA: Dosarul Standard de Audit pentru taxe (acesta fiind implementat si de Polonia anul trecut), obligati­vitatea utilizării unui software certificat pentru facturare, menţinerea unei baze de date pentru monito­rizarea centralizata a TVA.

Efectele pozitive nu au întârziat să apară. Astfel, în Portugalia, s-a înregistrat o creştere a colectării TVA  de la 250 milioane de euro la 600 milioane de euro  în sectorul restaurantelor, reprezentând o creştere estimată de 140%; nivelul total al încasărilor bugetare a crescut în anul 2013 cu 13%, în timp ce colectarea TVA provenită din domenii dificil de taxat a crescut cu 20%; peste 4,2 miliarde de facturi au fost declarate către autorităţile fiscale (360 milioane pe lună); au fost detectate nereguli cu privire la TVA în cazul a 128.000 de companii, din care 40% au ajustat de bună voie TVA datorată.

Cifrele de mai sus vorbesc de la sine.

ANAF nu trebuie să reinventeze roata, ci doar să urmeze buna practică a altor ţări. Opţiunea ANAF pentru implementarea unor astfel de metode moderne de colectare a TVA cu ajutorul tehnologiilor IT, în detrimentul unei abordări împovărătoare gen Declaraţia 088,  ar crea premisele unei normalităţi şi a unei evoluţii ascendente a gradului de colectare nu doar pe termen scurt, ci şi pe termen mediu şi lung, aşa cum îşi doresc atât ANAF, cât şi contribuabilii corecţi.

În concluzie, consider că o dezbatere publică pe marginea unui eventual proiect viitor de act normativ care să reglementeze lucrurile în această zonă sunt bine-venite.