Străinii au închis depozite la termen constituite în bănci din România în valoare de peste 1,7 miliarde de euro în perioada decembrie 2011 - aprilie 2012, soldul acestei categorii de pasive externe ale băncilor coborând la circa 20,3 miliarde de euro.
Este cel mai scăzut nivel înregistrat în ultimul an, tendinţa de scădere putând fi privită în contextul procesului prin care băncile din zona euro îşi reduc expunerea pe regiune şi pe România în particular.
Depozitele la termen, în categoria cărora BNR contabilizează şi împrumuturi, reprezintă una dintre formulele importante prin care băncile-mamă şi-au finanţat în mod tradiţional filialele locale, astfel fiind acoperită o bună parte din necesarul de lichiditate în valută.
Conform statisticilor publicate de banca centrală, o parte din banii proveniţi din depozite la termen s-ar fi putut muta în depozite overnight, însă sumele sunt net inferioare.
În aceste condiţii, totalul pasivelor externe ale băncilor a scăzut cu mai mult de un miliard de euro în primele patru luni ale anului, până la 22,9 mld. euro.
De asemenea, un segment semnificativ de circa 10% din finanţarea externă a băncilor locale a devenit foarte volatil, având în vedere că mai mult de 2,4 mld. euro erau la sfârşitul lunii aprilie în depozite pe o zi, care practic pot fi lichidate foarte rapid la nevoie.
Acum un an soldul depozitelor overnight era de numai 1,3 mld. euro.
Tendinţa de retragere a banilor străini din băncile din România este vizibilă şi în statisticile Băncii Naţionale privind datoria externă: în trimestrul întâi depozitele pe termen mediu şi lung ale nerezidenţilor (formulă generică sub care se ascund în general tot depozite constituite de băncile-mamă la filialele locale) au scăzut cu 560 de milioane de euro, până la 7,9 miliarde de euro.
Banca Naţională monitorizează cu atenţie mişcările de capital străin, oficialii instituţ iei afirmând luna trecută că nu au sesizat ieşiri care să dea motive de îngrijorare, nici măcar pe zona băncilor elene. Şi totuşi, nimeni nu poate nega fenomenul de dezintermediere devenit vizibil la nivelul băncilor din zona euro mai ales din toamna anului trecut, de când au apărut noile obligaţii de consolidare a capitalului.
Soldul depozitelor pe termen mediu şi lung ale străinilor staţiona de mai bine de un an peste pragul de 8 miliarde de euro, scăderea din martie la 7,9 miliarde de euro însemnând revenirea spre niveluri din 2010.
Banca centrală a insistat în cazul mai multor bănci pentru majorări de capital în ultimii ani, banii aduşi de acţionari sub această formă fiind mult mai greu de retras decât în cazul depozitelor şi al împrumuturilor subordonate.
Oficialii BNR nu au făcut un secret din faptul că se tem de scenariul unei dezintermedieri haotice şi foarte rapide din partea băncilor din zona euro.
Scenariul dezirabil ar fi ca această reducere a expunerilor să aibă loc cât mai lent. Pe de altă parte, băncile din zona euro se plâng că înăsprirea cerinţelor din partea autorităţilor de reglementare şi supraveghere nu le lasă prea multe opţiuni mai ales când vine vorba despre consolidarea rapidă a capitalurilor.
Autorităţile din România nu se derobează de la responsabilitatea de a fi condus creşterea gradului de dependenţă al ţării de băncile din zona euro. Şi alte ţări din regiune au intrat în Uniunea Europeană, dar fără a abandona aproape orice control asupra sistemului bancar, un exemplu relevant în acest sens fiind Polonia, unde băncile din Europa de Vest au o pondere de circa 60%.
"Privatizarea băncilor a fost considerată ca esenţială pentru promovarea restructurării companiilor de stat ineficiente (prin constrângeri bugetare tari)", explica recent guvernatorul BNR Mugur Isărescu. În acest caz, ţinta a fost în bună măsură ratată: statul român patronează şi astăzi multe companii cu pierderi, iar de cealaltă parte nui rămâne decât să tremure la gândul că bănci din zona euro şi-ar putea abandona filialele locale.
În actualul cadru european de reglementare băncile străine nu prea pot fi oprite să-şi retragă finanţă rile. Motiv pentru care BNR nu s-a grăbit să reducă rezervele minime obligatorii în valută, amânarea unei decizii în acest sens fiind susţinută şi de FMI şi Comisia Europeană. Practic nivelul de 20% al RMO în valută reprezintă unul dintre puţinele scuturi pe care le are România - spre deosebire de alte ţări din regiune - pentru a se apăra de o eventuală tăiere dezordonată a finanţărilor din partea băncilor străine.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
