Opinii

Facebook-ul i-a învins şi pe bancheri: cum a ajuns o minoritate (cei cu credite în franci) să preia conducerea chiar şi în sălile de judecată şi să întoarcă clienţii împotriva băncilor?

Facebook-ul i-a învins şi pe bancheri: cum a ajuns o...
12.03.2016, 13:00 1630

Şefii de bănci constată că au pierdut bătălia mediatică legată de legea dării în plată şi cea legată de creditele în franci elveţieni şi nu prea înţeleg de ce.

Cei care au credite în franci elveţieni (imobiliare şi de consum) şi sunt cei mai zgomotoşi sunt puţini, comparativ cu numărul celor care au un credit luat de la bancă, indiferent de tipul lui: 62.000 la finalul anului trecut şi peste 80.000 maximum în anii anteriori versus 3,4 mil. clienţi, ceea ce înseamnă o pondere de numai 1,8%.

De asemenea, soldul creditelor în franci elveţieni este de numai 8 mld. lei la finalul lui 2015 versus 108 mld. lei cât reprezintă soldul total al celor care au credite la bancă, ceea ce reprezintă o pondere de numai 7,4%.

Deci cum a ajuns o minoritate, pentru că sunt o minoritate în economia generală, să aibă o voce mediatică atât de puternică şi în societate şi chiar să fie o forţă de temut în faţa parlamentarilor la legea dării în plată?

Mai mult decât atât, această voce a câştigat teren şi în sălile de judecată, acolo unde puterea băncilor şi a avocaţilor angajaţi de ele era mult mai mare.

Cei care au credite în franci elveţieni au plătit la bancă rate mai mici decât cei care au luat credite în euro sau în lei până la aprecierea francului elveţian de la începutul lui 2015.

Dacă ne dăm un pas în spate şi ne uităm puţin la cifre, cei cu credite în franci elveţieni nu ar trebui să fie atât de vehemenţi. Pierderile nu sunt atât de mari faţă de cei cu împrumuturi în euro sau în lei. într-adevăr, soldul te omoară, dar ratele plătite până acum au fost cam la acelaşi nivel.

Pentru că nu au crezut că răzvrătirea individuală se poate uni într-o răzvrătire colectivă, bancherii le-au trântit uşa în nas când ei au cerut negocierea şi renegocierea contractelor. Ascunzându-se sub celebra semnătură (dacă ai semnat eşti bun de plată), băncile nu au anticipat deloc ceea ce ar putea să vină peste ei.

Acum şase ani, Facebook-ul nu avea amploarea de astăzi şi nimeni nu ştia la ce va folosi. Toată lumea credea că este o chestie pentru tineri, unde pierd timpul. între timp, această reţea socială, a crescut atât de mult, încât a devenit „vocea” tuturor, text şi imagine, o voce pe care nu poţi să o mai controlezi sub nicio formă. Ceea ce nu scrie presa sau nu ceea ce nu dau televiziunile, dă Facebook-ul, adică clienţii.  

Nemulţumirea clienţilor şi-a găsit un canal de distribuţie care are o viteză de propagare înfricoşător de rapidă şi puternică. Victor Ponta a pierdut alegerile prezidenţiale pe Facebook, iar bancherii au pierdut bătălia cu cei care au credite în franci elveţieni tot aici.

Nimeni nu ştie cum să comunice cu nemulţumirea a sute de clienţi la început care, ulterior, reuşesc să atragă în lupta lor sute de mii şi chiar milioane de clienţi.

Banca ar trebui să fie un lucru normal în viaţa de zi cu zi a oamenilor. Din cauza proastei gestiuni a relaţiei cu clienţii minoritari, bancherii au reuşit să îşi facă ostili şi ceilalţi clienţi.

în ultimii ani, soldul celor care au credite la bancă a scăzut cu aproape 600.000, conform datelor BNR, ceea ce poate fi caracterizat ca un non-sens economic. Când dobânzile la împrumuturi sunt cele mai mici din istorie, atât la euro cât şi la lei (nici regimurile comuniste nu aveau dobânzi atât de mici), oamenii vor să îşi plătească creditele cât mai repede şi să scape de ele.

Un credit te ajută să îţi iei o casă, o maşină, mobilă etc. mai repede în ciclul vieţii, ceea ce este bine. Nu poţi să stai cu părinţii până la 40 de ani, până strângi bani de avans sau de casă. în mod normal, un om obişnuit, salariat, care nu beneficiază de o moştenire şi nici de un pachet salarial de top, îşi poate îndeplini aceste nevoi normale (casă, maşină, electrocasnice) prin credit bancar. Dar oamenii au ajuns să urască acest lucru, ceea ce nu este bine pentru economie şi societate.

Dacă tragem linie şi adunăm, nu cred că este vina lor că s-a ajuns aici. Bancherii constată că oamenii urăsc băncile şi nu ştiu ce să facă mai departe.

Mai mult decât atât, pentru a-i aduce pe oameni în rând, bancherii au trecut la atac: nota de plată pentru legea dării în plată nu o vom plăti noi, ci voi până la urmă, pentru că aceste costuri suplimentare care vor interveni, le vom transfera asupra voastră (de parcă provizioanele făcute pentru creditele neperformante nu sunt plătite de clienţii buni); economia românească şi România vor avea de suferit; cei tineri nu vor avea acces la credite ipotecare pentru că avansul şi costurile vor creşte etc.

Bancherii au coborât din turnul de fildeş şi ies la atac împreună. Pe termen scurt, costurile pentru Legea dării în plată le vom plăti noi, dar pe termen lung, nota de plată va fi plătită de clienţi

Dacă ne uităm la ceea ce ar putea să se întâmple, dacă legea dării în plată le va fi defavorabilă, bancherii au dreptate. Nu vor plăti ei costurile, pentru că au puterea şi monopolul să le transfere asupra clienţilor.

IFN-urile din România sunt extrem de scumpe faţă de o bancă. Un credit de consum are o dobândă la bancă de 9-12% în lei, iar la un IFN poate ajunge şi la 365% pe an. Dar oamenii se duc la un IFN pentru că au ajuns să urască băncile.

Iar problema cea mai mare, care va veni între timp, va fi să nu se transforme Facebook într-o bancă şi să le ia, într-un fel sau altul, toţi clienţii, nu neapărat că vor fi mai ieftini. Iar Facebook nu a investit deloc în marketing, imagine, proceduri, sedii etc.

 
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO