În ultimul deceniu Germania s-a bucurat de ceea ce poate într-o zi va fi cunoscut ca epoca de aur. Cândva considerată bolnavul Europei, această ţară s-a ridicat şi a îndurat recentele crize mult mai bine decât cei mai mulţi colegi de suferinţă. Puterea economică i-a adus şi forţă politică, atât de mare încât Berlinul a ajuns să domine Europa. Echipa naţională a Germaniei a făcut legea la Campionatul Mondial de Fotbal din 2014.
Şi, poate cel mai important, Germania a devenit un loc unde se poate trăi bine, un loc atractiv nu doar pentru nemţi. Societatea a devenit mai liberală şi mai tolerantă, scrie pentru revista Politico scriitorul şi jurnalistul german Konstantin Richter.
Astăzi, Germania se mişcă, dar progresul este incert. Dispoziţia publicului s-a schimbat radical după ce sute de mii de refugiaţi au intrat în ţară punând presiuni uriaşe pe resurse şi instituţii. Ascensiunea partidului de dreapta antisistem Alternativa pentru Germania (AfD) poate fi considerată un indicator al fricii de migraţia în masă şi de terorism. Cancelarul Angela Merkel, cel mai puternic lider al Europei, pare acum un politician slab şi vulnerabil.
Vulnerabili par şi jucători economici de categorie grea. Problemele Deutsche Bank şi Volkswagen sunt în special îngrijorătoare. Deutsche Bank este într-o situaţie deosebită. Profitul i s-a prăbuşit cu aproape 100% în trimestrul II. Poate niciodată această bancă, una dintre cele mai mari din Europa, n-a arătat mai jalnic, iar durerea i se va amplifica. Chiar executivii ei au avertizat că restructurarea poate „deveni mai ambiţioasă“. Deutsche Bank are 100.000 de angajaţi, dintre care peste 45.000 în Germania, notează The Wall Street Journal. Este adevărat că şomajul este la minimul istoric în Germania, dar un val de disponibilizări ar acutiza nervozitatea din societate. Riscul cel mai mare pentru această bancă ar putea veni de la expunerea de 42.000 de miliarde de euro pe care o are la produse financiare derivate. Analiştii de la Morgan Stanley estimează că Deutsche are de acoperit până în 2018 o gaură în capital de 9 miliarde de euro, potrivit Bloomberg. În plus, banca are operaţiuni importante la Londra, ale cărei legături cu UE vor fi tăiate dacă Marea Britanie iese din Uniune. Acţiunile Deutsche s-au prăbuşit cu 20% în cinci săptămâni după referendumul privind Brexitul. Economia germană în general dă semne de fragilitate.
Acum, mai nou, a apărut violenţa: atacul cu toporul în apropiere de Würzburg, împuşcăturile de la München, atacul cu macetă din Reutlingen, atentatul sinucigaş din Ansbach. În doar câteva zile, aceste violenţe atroce au zdruncinat o naţiune care deja era pe punctul de a-şi pierde echilibrul.
Ceva bun s-a terminat, sau cel puţin aceasta este senzaţia, şi nimeni nu ştie ce va urma.
Epoca de aur a Germaniei a coincis destul de mult cu timpul în care Merkel a condus guvernul. Când aceasta a candidat pentru postul de cancelar în 2005, ţara tocmai ieşea dintr-o criză. Reformele lui Gerhard Schröder, cancelarul de atunci, înceapeau să-şi facă efectele, dar nemţii, neremarcând revenirea, au votat împotriva lui. Iar când economia a decolat, Merkel a cules fructele.
Astăzi mulţi se tem că vremurile bune au apus. Susţinută de baza industrială puternică, Germania a ieşit aproape nevătămată din criza financiară. În timp ce alţi membri ai UE erau paralizaţI de criza euro – şi învinovăţind austeritatea promovată de Germania pentru necazurile lor – industria exportatoare şi-a continua marşul profitând, printre altele, de o monedă în depreciere. Însă cât de sustenabil este acest model? Cum o mare parte din lume are probleme, o economie atât de dependentă de exporturi nu poate merge înainte la nesfârşit.
Apoi sunt problemele demografice. În Franţa şi Marea Britanie îmbătrânirea populaţiei este motiv de îngrijorare. În Germania, aceasta este o bombă cu ceas. ONU estimează că până în 2030 doar jumătate din cetăţenii ţării vor lucra. Merkel a crezut că a găsit o soluţie problemei. Deschizâd graniţele ţării pentru refugiaţi a făcut, desigur, un gest umanitar, dar şi un efort de a reîmprospăta forţa de muncă.
Merkel a crezut că nemţii vor înţelege. Nu s-a întâmplat aşa. Beneficiile pe termen lung ale migraţiei în masă, în cel mai optimist scenariu, contrabalansează dificultăţile pe termen scurt. Dar mulţi nemţi, în special alegătorii mai bătrâni şi mai conservatori, văd doar dezavantajele. „Ne descurcăm noi“, i-a încurajat Merkel, iar milioane i-au răspuns la unison „Nu, n-o să putem“.
Pentru AfD, aceste frustrări produse de Merkel sunt ca o scară pe care poate ajunge sus. Înfiinţat în 2013 de un grup de euroseptici, partidul părea în declin. Lipsa de unitate era vizibilă. Membrii partidului sunt o gaşcă destul de supărată, unii pentru că Germania a dat marca germană pe euro, alţii pentru că consideră că educaţia sexuală în şcoli corupe copiii inocenţi. Singurul lucru care-i face să mărşăluiască împreună este politică lui Merkel privind migraţia. Liderii partidului nu sunt politicieni talentaţi. Le lipseşte carisma şi au făcut multe greşeli. Dar întâmplări tragice precum cele din Würzburg şi Ansbach, în care atacatorii sunt refigiaţi veniţi recent, le vor da apă la moară, aducând argumente ideii promovate de ei că Merkel a deschis uşile terorismului. Probleme economice ar da încă un impuls partidului. Economiştii prezic că atacurile teroriste vor eroda optimismul companiilor şI investitorilor. Ce se va întâmpla dacă un Donald Trump neamţ ar prelua controlul?
