LOVITURA de tun a plecat, drumul e fără întoarcere. Renunţând la una dintre principalele puteri, aceea de a bate monedă proprie, cele 12 state membre au de făcut faţă unei duble încercări. În primul rând de identitate, şi apoi tehnică. Neluând în calcul cele câteva probleme minore survenite, fiecare guvern nu ar trebui să-şi ascundă mândria de a duce la capăt, exact la timp, o operaţiune de atât de mare complexitate. Dar cea mai mare încercare la care vor fi supuşi europenii o dată cu sosirea "fizică" a euro este transformarea în profunzime a felului cum este percepută apartenenţ a la Europa. Şi mai ales din punctul de vedere al europeanului - consumator. Odată obişnuit să folosească noua monedă la cumpărături şi în călătorii, consumatorul european va face repede comparaţii între preţurile la bunurile şi serviciile care i se propun. Imediat ce se va dezmetici, euro- consumatorul va putea confrunta, în această Europă devenită dintr-o dată atât de strâmtă, preţul maşinilor, al electricităţii, al apei, nivelul chiriilor sau, de ce nu, salariile şi dobânda la depozitele bancare. Dacă nu o va face el, se vor găsi experţi în calcule de acest gen care i le vor băga sub ochi. Companiile au perceput deja pericolul.
Remodelarea peisajului economic european în ultimii ani, prin "mariaje" mai mult sau mai puţin voluntare între marile întreprinderi şi armonizarea strategiilor comerciale tocmai de aici a plecat. Dar miza jocului este şi mai mare. Sub lupa comparaţiei vor intra înseşi statele participante la zona euro, de vreme ce ele sunt responsabile de cadrul legislativ sau fiscal. Statele va trebui să-şi regândească forma de intervenţie în viaţa economică, să-şi reformeze modul de gestiune şi control al companiilor care acţionează în sectoarele concurenţiale şi să găsească o formulă pentru deschiderea monopolurilor. Unele au plecat deja în această cursă. Alte întârzie, deşi comisiile şi para-comisiile de la Bruxelles nu încetează să atragă atenţia asupra acestor constrângeri de luni întregi.
Dar va reuşi unificarea prin consum să apropie şi din alte puncte de vedere europenii? Va da moneda unică europeană naştere unei noi identităţi, comună tuturor celor care o au în buzunare? Nimic nu este mai puţin sigur, comentează tot Le Figaro. Circulaţia sestert-ului de la un capăt la altul al Imperiului Roman n-a uniformizat deloc popoarele cucerite, iar euro nu va produce un "robot" care să se încalţe în saboţi de lemn olandezi, să mănânce pizza italienească şi să danseze sirtaki elen. "Nu poţi să te îndrăgosteşti în urma unei directive", obişnuia să glumească Jacques Delors, ex-preşedinte al Comisiei Europene, care este părintele spiritual al noii monede.
Se poate, sigur, să începi să te îndrăgosteşti de o monedă: germanii au demonstrat-o, prin ataşamentul lor visceral faţă de marcă, pe care o abandonează însă acum. Dar Germania a construit marca şi a făcut din ea un simbol, cu seriozitate şi tenacitate, şi nu marca a făcut din Germania ceea ce este astăzi.
Cele şapte bancnote proiectate de austriacul Robert Kalina arată dealtminteri foarte precis că imposibilitatea găsirii unui simbol unic european însufleţit. Imposibil de găsit o personalitate universală care să ilustreze geniul comun al Europei. Nici vorbă să privilegiezi pe Mozart, Leonardo da Vinci sau Goethe în detrimentul lui Socrate, Erasmus din Rotterdam sau Cervantes.
Rezultatul-această serie de ferestre, portaluri şi de poduri care se vor simboluri, chiar dacă destul de palide, ale deschiderii şi apropierii. Sentimentul apartenenţei comune la o entitate difuză există într-o oarecare măsură, mai ales în sudul Uniunii Europene: un recent "eurobarometru" publicat de Comisia Europeană arată că populaţia din această zonă "resimte, mai mult sau mai puţin spontan, unicitatea unui model care se sprijină în mod fundamental pe valori culturale şi umaniste comune".
Dar "acest model opune Europa Statelor Unite, a cărei mentalitate comună este percepută ca fiind foarte diferită".
Mai la nord, în special în Marea Britanie, Suedia şi Danemarca, relevă studiul, "conceptele de rădăcini comune şi proximitate culturală sunt mult mai puţin percepute".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
