Volatilitatea redusă pe piaţa valutară, respectiv stabilitatea cursului de schimb leu/euro, şi volumele mici de tranzacţionare au devenit în ultimii ani noua normalitate, iar din cauza îngustării spread-ului dealerii din bănci au o activitate mai puţin intensă.
Dacă în anii 2007 şi 2008 spread-ul, adică ecartul dintre cotaţia minimă şi cea maximă leu/euro din fiecare an, era de două cifre, respectiv 13-14%, în ultimii ani spread-ul a coborât, încadrându-se în intervalul 3-7%.
Băncile cumpără zilnic şi vând valută fie în relaţie cu clienţii lor, fie între ele. Din volumul total al tranzacţiilor, operaţiunile cu clientela, segment în care sunt incluse şi tranzacţiile derulate de jucători offshore, au cea mai mare pondere.
După ce înainte de criză poziţiile speculative ale investitorilor aveau o influenţă majoritară în piaţa valutară autohtonă, în ultima perioadă influenţa evoluţiei comerţului exterior a devenit mai importantă, după cum spun unii analişti.
Tranzacţiile sunt mai animate atunci când se intensifică activitatea jucătorilor străini şi există un volum mai însemnat al tranzacţiilor comerciale externe.
Volatilitatea ţine în principal de caracteristicile fiecărei pieţe în parte şi de strategia băncii centrale de a interveni pentru a menţine stabilitatea cursului de schimb.
Pe piaţa locală, cursul leu-euro devine de obicei teren de luptă în războaiele politice. Dar şi tensiunea de pe pieţele internaţionale învolburează uneori apele pe plan local, determinând creşterea cursului leu/euro şi a dobânzilor la lei.
