Sectorul bancar s-a îndepărtat în ultimii ani de rolul de asigurare a intermedierii financiare prin acordarea de credite, ponderea împrumuturilor private în PIB coborând anul trecut la 29%, la nivelurile de dinainte de aderarea României la Uniunea Europeană (UE), când handicapul faţă de pieţele financiare dezvoltate era extrem de mare.
Practic, ponderea în PIB a creditelor acordate populaţiei şi companiilor s-a contractat la minimul ultimului deceniu.
În aceste condiţii, România a devenit în ultimii ani codaşa Europei în privinţa gradului de intermediere financiară, având printre cele mai scăzute ponderi în PIB ale creditelor şi activelor bancare. În timp ce ponderea creditului privat în PIB a revenit la nivelul de dinainte de 2007, ponderea activelor bancare în PIB a scăzut în anii de criză cu aproape zece puncte procentuale, sub 60%.
Raportul dintre creditele acordate populaţiei şi companiilor şi PIB era în anii ’90 - la începutul tranziţiei, când sectorul bancar nu era modernizat - cuprins între 40 şi 50%.
La începutul anilor 2000, ponderea creditului privat în PIB s-a prăbuşit la 10%, pentru ca până în 2008 să se majoreze de circa 4 ori, la 38% din PIB, odată cu accelerarea privatizării băncilor de pe piaţa locală şi creşterea fluxurilor de capital străin.
