Pentru UniCredit, criza care a cuprins băncile italiene în vară s-ar putea prelungi în toamnă sau chiar mai mult timp, scrie Wall Street Journal.
Testele de rezistenţă realizate în iulie au indicat cea mai mare bancă a Italiei după active drept una dintre cele mai fragile bănci din Europa, aceasta eşuând în eforturile de a reacţiona la dobânzile ultramici şi un volum uriaş de credite neperformante.
De altfel, creditele neperformante reprezintă un risc sistemic pentru băncile europene, potrivit unui raport publicat recent de autorităţile europene.
“Problemele nesoluţionate legate de calitatea activelor şi nivelul constant ridicat al creditelor neperformante reprezintă un factor semnificativ generator de nesiguranţă în sectorul bancar european”, se arată în raportul autorităţilor, citat de Bloomberg.
Instituţii de supraveghere cum ar fi Banca Centrală Europeană trebuie să exercite presiuni sporite asupra băncilor în sensul reducerii NPL-urilor “într-un mod mai activ şi îndrăzneţ, se arată în raport.
Băncile europene au cel mai ridicat raport de credite rele din rândul ţărilor dezvoltate, iar progresele realizate în reducerea acestuia sunt lente. Potrivit raportului citat de Bloomberg, 5,7% din volumul total de credite înregistrau restanţe în medie în primul trimestru, de peste trei ori procentul înregistrat în SUA sau Japonia.
Jean-Pierre Mustier, CEO-ul UniCredit, are acum în faţă o serie de alegeri dificile în condiţiile în care acesta pregăteşte un plan ambiţios de reclădire a finanţelor UniCredit: o acţiune agresivă de reducere a creditelor neperformante ale băncii, de 80 miliarde de euro, cel mai ridicat nivel din rândul băncilor europene, ar forţa banca să atragă capital de ordinul miliardelor de euro, în timp ce o vânzare de active ar putea-o ajuta să-şi întărească poziţia de capital, dar i-ar afecta profitul deja subţire.
Problemele UniCredit, cu vaste operaţiuni în Germania şi Europa de Est, ar putea pune în pericol nu numai economia fragilă a Italiei, ci şi stabilitatea financiară deja delicată a întregului continent.
În urma Brexitului, sistemul financiar european a devenit mai sensibil la şocuri. Investitorii urmăresc îndeaproape ce se întâmplă cu UniCredit, aceştia aşteptându-se ca soarta băncii să afecteze atât Italia, cât şi alte bănci de pe continent.
“Soluţionarea problemelor UniCredit este de o importantţă crucială pentru sistemul bancar al Italiei, pentru economia ţării şi pentru zona euro”, arată Fabio Caldato, de la Olympia Wealth Management.
Asemeni majorităţii rivalelor sale italiene, UniCredit s-a lovit de dubla provocare a dobânzilor ultrascăzute şi a unui deceniu de probleme economice în Italia, care au dus la acumularea rapidă de credite neperformante şi au lovit profiturile.
Timp de mai mulţi ani, banca a reacţionat prin majorarea treptată a comisioanelor, vânzarea de active şi reduceri de costuri, însă fără prea multe rezultate. În ultimii doi ani, comisioanele au urcat cu 2% până la 7,9 miliarde de euro pentru 2015, nereuşind să compenseze scăderea veniturilor nete din dobânzi cu 8% până la 12 miliarde de euro anul trecut.
Drept urmare, ţinta de profit net de 5,3 miliarde de euro în 2018 pare extrem de optimistă, profitul net pe anul trecut atingând doar 1,7 miliarde de euro. În acelaşi timp, banca a fost nevoită să reducă valoarea contabilă a unui volum de credite rele de 24 miliarde de euro în trei ani.
UniCredit şi-a demis CEO-ul în această primăvară, angajându-l pe Mustier în iunie.
Pe fondul unei scăderi cu peste 60% a valorii acţiunilor băncii de la începutul acestui an, Mustier a încercat să refacă încrederea investitorilor în iulie anunţând două tranzacţii imediat după preluarea conducerii băncii: vânzarea unor participaţii de 10% în două din diviziile sale de bază: brokerul online FinecoBank şi Bank Pekao din Polonia.
Totuşi, câteva săptămâni mai târziu, testele de stres au arătat că o criză ar lăsa banca cu rezerve de capital periculos de subţiri, de uşor peste 7%.
Acum, Mustier are în faţă decizii dificile în condiţiile în care pregăteşte un plan strategic ce ar urma să fie anunţat până la sfârşitul anului. Mai întâi, acesta intenţionează să întărească rezervele de capital ale UniCredit cu cel puţin 8 miliarde de euro, potrivit unei surse familiare cu intenţiile lui Mustier. Cifra ar putea fi însă mai mare dacă banca va decide să vândă o parte semnificativă din creditele neperformante deodată, o opţiune cerută de investitori şi pe care Mustier o analizează, potrivit sursei.
O vânzare masivă de credite neperformante, poate în valoare de până la 20 miliarde de euro, ar fi vitală, potrivit lui Vicenzo Longo, strateg la IG Markets.
Totuşi, Monte dei Paschi a prezentat în iulie un plan de vânzare de credite rele de 28 miliarde de euro la 27% din valoarea nominală, stabilind astfel un nou punct de reper pentru preţurile creditelor neperformante italiene. Din moment ce UniCredit atribuie o valoare mai mare creditelor sale neperformante, o vânzare de 20 miliarde de euro ar forţa cea mai mare bancă Italiană să opereze reduceri de valoare contabilă de 2 miliarde de euro.
Mustier ar putea de asemenea vinde active pentru a întări capitalul, însă astfel de perspective s-au deteriorat recent. Turbulenţele din Turcia ar îngreuna vânzarea diviziei din această ţară. Între timp, UniCredit poartă discuţii de vânzare a restului de 40% deţinut în Pekao către asigurătorul polonez PZU, însă acesta este acum interesat de numai 30%.
Iar Mustier nu-şi poate prezenta planul până după referendumul naţional din Italia care ar putea fi organizat la sfârşitul lunii noiembrie, referendum care-i ţine deja pe investitori pe jar.
