Bănci și Asigurări

Marile lecţii ale “Micii Uniri” (II)

Adrian Vasilescu

Adrian Vasilescu

Autor: Adrian Vasilescu

31.01.2018, 00:05 435

Dacă Ţările Române „acumulaseră” până în 1859, faţă de Europa de Vest, 350 de ani de înapoiere, în numai 54  de ani – de la Mica Unire şi până în 1913 – ultimul an de pace al unui ciclu secular de pace – noua Românie a depăşit înapoierea istorică şi a pregătit Marea Unire din 1918.

Cuza a pus bazele. Carol I a continuat. De altfel, Carol I a fost primul care a rostit în România, într-un discurs oficial, cuvântul restructurare. În momentul depunerii jurământului de credinţă, la 10 mai 1866, el le-a vorbit românilor despre un plan intern de schimbare şi modernizare a structurilor economice, politice şi militare ale ţării. Important, cu deosebire, fiind faptul că de personalitatea acestui conducător înţelept, care şi-a luminat epoca, sunt legate multe dintre structurile noi sau reînnoite ale României din acea vreme. Plecând de la avântul educaţional, axat pe orientarea învăţământului românesc către şcoli reale şi de meserii, pe lângă cele de învăţământ clasic; continuând cu înmulţirea drumurilor de fier, mai exact construirea unei reţele naţionale de căi ferate cam în acelaşi timp cu Marea Britanie şi cu Statele Unite; cu lucrări de anvergură pentru construcţia de şosele – naţionale, judeţene, comunale; şi sfârşind cu dezvoltarea stabilimentelor economice, dominantă fiind ridicarea  industriei petrolului. Numai într-un astfel de context a fost posibilă expansiunea marilor construcţii din vremea lui Carol I, ce dăinuie şi astăzi.

Istoria e martoră: a fost organizată munca ţării; au fost finanţate lucrările; au fost importate tehnologii avansate ale vremii. România a avut parte de un program intern de schimbare şi modernizare a structurilor economice, politice, sociale şi administrative. Şi, mai cu seamă, a avut parte de un climat modernizator, care a cuprins o masă critică a populaţiei. S-a conturat, atunci, un model optim: legi înţelepte, instituţii puternice şi eficiente, echipe performante. Model câştigător şi în ziua de azi.

Un astfel de climat nu putea fi însă dezvoltat fără şcoli bune. Şi fără un amplu proces de pregătire a maselor pentru schimbările pregătite. În acele vremuri nu era posibil – cum nici astăzi nu este posibil – să ajungi la mari înfăptuiri fără să se asigure o pregătire sofisticată a populaţiei, pentru ca oamenii să se familiarizeze cu problemele tehnice ale economiei şi ale sistemului financiar. Pentru că dacă „aveam totul de creat”, cum nota Cuza –  şi înainte de orice „să întemeiem creditul public” – era firesc să fie învăţate reguli de bază privind banii; şi să fie învăţat bunul simţ financiar. Fiindcă nu doar toate straturile populaţiei aveau nevoie de lărgirea cunoştinţelor, ci şi mulţi dintre intelectualii publici ai acelui timp. Şi, desigur, conducătorii.

Adevărul este că, în a doua jumătate a veacului al XIX-lea şi în primii ani ai secolului XX, până la izbucnirea Primului Război Mondial, creierele din slujba ţării, multe şlefuite la şcoli mari din apusul Europei, nu doar că au participat la punerea în operă a unor proiecte îndrăzneţe, dar au şi susţinut pregătirea populaţiei pentru restructurarea societăţii româneşti.

Acest model economic, validat de înfăptuirile de la cumpăna veacurilor XIX şi XX şi de rezultatele sintetizate în 1913, i se potriveşte cel mai bine României de azi; desigur, actualizat şi adaptat lumii actuale. Un program în trei puncte: 1) legi înţelepte; 2) instituţii publice puternice şi eficiente; 3) echipe performante. Un program pe care ni-l livrează – sub forma unui credit nerambursabil – istoria. Rezultatul acestui program este analizat de doi mari economişti americani, Carmen Reinhart şi Kenneth Rogoff, în cartea lor „opt sute de ani de sminteală financiară”. Autorii americani fac pentru prima dată calcule pentru un număr mare de ţări, stabilind locul lor în PIB-ul mondial, într-un moment cheie al dezvoltării lumii – anul 1913. Din Europa au ales 19 ţări, ale căror economii le-au socotit semnificative. Locul României: 11. În urma ţării noastre, până la locul 19, înşirându-se ţări care astăzi sunt înaintea noastră la mare distanţă în crearea de bogăţie în Europa: Turcia, Suedia, Danemarca, Finlanda, Grecia, Portugalia.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO