♦ Din necesarul de finanţare de 126 mld. euro, guvernul a identificat surse de doar 50 mld.euro ♦ Aproape 20 mld. euro ar putea fi bani din fonduri UE, 22 de mld. euro bani de la buget şi 5 mld. euro bani din împrumuturi.
România ar avea în următorii ani nevoie în următorii 20 de ani de 126 de miliarde de euro pentru investiţii în infrastructura-cheie, dar, din calculele pe care le-a făcut, a identificat surse echivalente cu 50 de miliarde de euro, adică 40% din necesar.
Din necesarul de 126 de miliarde de euro, aproape 20 mld. euro ar putea fi bani din fonduri UE, 22 de miliarde de euro bani de la buget, 5 miliarde bani obţinuţi din împrumuturi şi 3 miliarde din proiecte construite în parteneriat public-privat. Rezultă din acest calcul un deficit de finanţare de 76 de miliarde de euro, adică 60% din necesarul de finanţare de 126 de miliarde de euro.
Cifrele sunt consemnate în strategia de dezvoltare teritorială a României (SDTR), numită „România policentrică 2035. Coeziune şi competitivitate teritorială, dezvoltare şi şanse egale pentru oameni“, pentru care guvernul a aprobat miercuri un proiect de lege ce va fi înaintat Parlamentului în vederea adoptării, la nivelul Legislativului, a strategiei amintite.
Potrivit documentului citat, doar pentru autostrăzi şi drumuri necesarul de finanţare este de 37 de miliarde de euro, dar guvernul nu a identificat surse decât pentru 17 miliarde de euro: 4,6 miliarde de euro din fonduri UE în exerciţiul financiar 2014 – 2020, 6,6 miliarde de euro de la buget, 4 miliarde de euro din împrumuturi şi 1,9 mld. euro fonduri atrase prin parteneriat public-privat (un semn că administraţia nu abandonează ideea de a construi autostrada spre Braşov printr-un astfel de aranjament).
Calea ferată ar avea nevoie şi ea de peste 14 miliarde de euro, dar nu are decât 4,4 mld. euro finanţare identificată. Proiectele la Metrou au nevoie de 10 miliarde de euro, dar nu dispun deocamdată decât de fonduri promise de 683 de milioane de euro de la UE şi 200 mil. euro de la stat, prin urmare este de mirare că încă se mai vorbeşte despre extinderea metroului. Porturile şi aeroporturile au nevoie de 4,8 mld. euro, dar pentru ele nu au fost identificate nici jumătate din surse, în vreme ce infrastructura de apă-canal are nevoie de uriaşa sumă de 24 de miliarde de euro, dar nu are promisiuni decât de 3 miliarde de euro de la UE, aproape 3 miliarde din bugetul de stat şi 1,2 mld. euro din viitoare împrumuturi.
Guvernul a adoptat ieri un proiect de lege de aprobare a strategiei şi spune că, la finalul ei – orizontul 2035 –, România va avea (sau mai precis „guvernul are în vedere realizarea“) două autostrăzi complete, care vor traversa ţara de la nord-sud şi de la est-vest. Ar urma să fie construite alte două autostrăzi la exteriorul Carpaţilor şi un nou pod peste Tisa (la Sighetu Marmaţiei). Va exista cel puţin o autostradă între Moldova şi Transilvania, cel puţin o trecere de cale ferată de viteză sporită peste Carpaţii Orientali. Dunărea va fi navigabilă pe tot parcursul anului, iar Bucureştiului va fi un pol competitiv de nivel european. Alte zeci şi zeci de proiecte sunt trecute în strategia pentru următorii 20 de ani. Câte însă ar urma să se şi realizeze, având în vedere costul acestor proiecte şi sacul gol al României, nu se poate şti acum.
Potrivit viitoarei legi, strategia va fi revizuită o dată la trei ani, în funcţie de realitatea din teren.
Iar acum „realitatea din teren“ arată că, faţă de necesarul de finanţare pentru autostrăzi, de 13 miliarde de euro, deficitul de finanţare este de 6 miliarde de euro, iar pentru nevoile căii ferate de peste 14 miliarde de euro, deficitul de finanţare este de aproape 10 miliarde de euro.
Guvernul însă insistă: „Strategia de dezvoltare teritorială a României este necesară deoarece asigură documentul-cadru care relaţionează în profil teritorial strategiile sectoriale naţionale, precum şi orientările strategice pe termen lung, fundamentând planurile pe termen scurt şi mediu (exemplu: exerciţiile bugetare ale UE), reuneşte toate aspectele dezvoltării, problemele, tendinţele, potenţialul de dezvoltare şi riscurile, asigură suportul pentru evaluarea ex-ante a impactului teritorial al implementării exerciţiior bugetare naţional şi al UE“.
