Bănci și Asigurări

Noi probleme pentru Isărescu: Rata anuală a inflaţiei a avansat în martie la 5%, faţă de 4,7% în februarie, cel mai ridicat nivel din ultimii şase ani. Ce spune Adrian Vasilescu

Noi probleme pentru Isărescu: Rata anuală a inflaţiei...

Autor: Roxana Rosu

12.04.2018, 09:17 3742

Rata anuală a inflaţiei a urcat în martie la 5%, faţă de 4,7% în februarie, acesta fiind cel mai ridicat nivel din ultimii şase ani, iar raportat la luna precedentă preţurile de consum s-au majorat cu 0,3%, a anunţat joi INS.

Rata medie lunară a inflaţie s-a cifrat în perioada ianuarie-martie 2018 la 0,5%, faţă de -0,1% în perioada similară a anului trecut. 

Comparativ, în martie 2017, rata anuală a inflaţiei se cifra la 0,2%. 

Cea mai mare creştere an la an a fost înregistrată în luna martie a acestui an de mărfurile nealimentare, cu un avans de 6,57%, în timp ce alimentele s-au scumpit cu 4% şi serviciile cu 2,9%. Faţă de februarie, preţurile produselor nealimentare au înregistrat un plus de 0,15%, alimentele de 0,48%, iar serviciile de 0,3%.

Comparativ cu februarie, cele mai mari creşteri de preţ la alimente au fost raportate de fructe proaspete (3,9%), cartofi (2,6%), legume şi conserve (2,21),în timp ce ouăle s-au ieftinit cu aproape 7%. Tot în uşoară scădere au fost şi preţurile la mălai, ulei, unt, zahăr şi vin. 

Rata medie a inflaţiei în ultimele 12 luni (aprilie 2017 – martie 2018) faţă de precedentele 12 luni (aprilie 2016 – martie 2017), calculată pe baza IPC, este 2,5%. Determinată pe baza IAPC, rata medie este 1,9%.

Adrian Vasilescu, BNR: A mâncat inflaţia creşterile salariale din februarie 2018?

Dacă un formator de opinie – ale cărui intervenţii în dezbateri TV sunt frecvente – susţine că Banca Naţională „manufacturează” inflaţie, nu înseamnă că spune adevărul. De altfel, doar spune, nu argumentează. Dacă, în aceeaşi ordine de idei, un demnitar s-a supărat că BNR nu-şi asumă inflaţia, afirmaţie publică de asemenea neargumentată, nici măcar unul dintre mecanismele complexe de formare a inflaţiei nu-i îndreptăţeşte supărarea. Dacă, în spaţiul public, are loc o confruntare de opinii, o tabără susţinând că salariile n-au crescut în februarie, iar alta că inflaţia a mâncat creşterea salarială, susţinerile ambelor tabere sunt infirmate de datele statistice.

Inflaţia, în februarie, a fost de numai 0,3%. Cele mai multe preţuri, inclusiv la pâine, la lapte, la carne şi la multe alte produse de bază, nu au pus consumatorii pe jar. Rata mare pe 12 luni din februarie, de 4,7%, e doar efectul creşterii câtorva preţuri administrate începând din octombrie 2017.

Gaz peste foc au turnat, întâi şi întâi, combustibilii. După ce în două rate, la 15 sep­­tembrie şi la 1 octombrie, s-a reintrodus acciza eliminată la

1 ianuarie 2017, preţurile combustibililor au luat-o la deal: 2,19% în septembrie, 3,47% în octombrie, 2,78% în noiembrie, 1,02% în decembrie şi 2,42% în ianuarie 2018. În octombrie 2017 a fost declanşată creşterea în lanţ a unor preţuri administrate la gaze, la energie electrică şi la energie termică. Toate cu mult peste media inflaţiei. Şi determinând inevitabilul efect de scară asupra preţurilor generale, ce se va resimţi în întregul an 2018.

 

 

Pentru cei care cred că inflaţia e „manufacturată” de BNR, cu alte cuvinte că BNR este vinovată de creşterea preţurilor de consum, voi relua un exemplu semnificativ privind formarea inflaţiei. În ianuarie 2010, când România intrase în al doilea an de recesiune, inflaţia lunară mare, de 1,68 la sută, nu exprima vreo slăbiciune a politicii monetare. Accizele la ţigări, la alcool şi la combustibil au umflat rata inflaţiei. Iar în iulie 2010, când rata lunară a urcat la un nivel extrem de înalt, de 2,58 la sută, motivul n-a fost altul decât creşterea TVA cu 5 puncte procentuale. Rata anualizată a sărit atunci de la 4,38 la sută la 7,14 la sută. Efectul statistic al acelei creşteri (efectul de bază) a fost resimţit timp de douăsprezece luni.

Inflaţia, în România, aşa cum reiese şi din exemplul dat, din 2010, nu mai are cauze monetare. Conduita politicii monetare a rămas însă prudentă. O dovadă de prudenţă, atunci, dar şi acum, fiind gestionarea adecvată a lichidităţii din sistemul bancar. Căci BNR, în bătălia cu inflaţia, n-a mizat niciodată, nu mizează nici acum doar pe o singură carte. Banca Centrală a contrabalansat dobânda de politică monetară, în creştere în 2018 pentru a atenua inflaţia, cu alte câteva cărţi, între care gestionarea adecvată a lichidităţii din sistemul bancar.

Dacă însă, între mii de preţuri, evident cuminţite, numai câteva preţuri lasă impresia de nervozitate inflaţionistă şi strică media generală, desigur ponderată, mai putem vorbi despre o inflaţie în adevăratul sens al cuvântului? Datele statistice, comunicate de INS miercuri, 11 aprilie, fac lumină în ceea ce priveşte creşterea modică a salariului mediu net cu numai 0,1%. Cauza fiind raportarea la ianuarie 2018, lună în care a continuat acordarea de premii, ajutoare în natură şi ajutoare băneşti, care au încărcat câştigul salarial. Inflaţia în februarie fiind şi ea în scădere, de numai 0,3 la sută, nu avea cum să muşte din creşterea salarială.

Decembrie 2016 a fost cea din urmă lună cu rată anualizată negativă: minus 0,5 la sută. După numai o lună, în ianuarie 2017, rata anualizată a început să urce. Şi a urcat până unde ne-am dorit: la 1,8 la sută în septembrie. Aproape, deci, de 2 la sută. Toate ţările lumii socotesc că la acest nivel, în jur de 2 la sută, mişcarea preţurilor este optimă. Dacă însă, în toamna lui 2017, inflaţia a continuat să urce şi a urcat din octombrie până în prezent, nu există niciun motiv ca Banca Naţională să-şi asume acest puseu inflaţionist. Politica monetară a BNR nu „manufacturează” inflaţie; doar o calmează.

Pentru prima dată, Isărescu începe să simtă în spate cuţitul lui Dragnea: Creşterea inflaţiei şi a dobânzilor îl va face pe guvernatorul BNR ţapul ispăşitor pentru deraierea economiei şi a programului de guvernare al PSD
 
Miercuri 4 aprilie 2018, Consiliul de Administraţie al BNR are o nouă şedinţă de politică monetară în care trebuie să decidă dacă creşte sau nu dobânda de referinţă sau care sunt alte măsuri care să ducă la temperarea creşterii inflaţiei.

Indiferent de decizia Consiliului, toate lucrurile se vor sparge direct în capul guvernatorului Mugur Isărescu.

Dacă BNR creşte dobânda de la 2,25% la 2,5%, pentru a treia oară în acest an, din trei şedinţe, în încercarea de a tempera creşterea inflaţiei (în februarie a fost 4,7%), toată lumea va sări în aer pentru că vor creşte dobânzile la lei, ceea ce înseamnă că statul va plăti mai mult când va vinde către investitori titluri de stat pentru finanţarea bugetului sau că, inevitabil, şi pe piaţa interbancară, ROBOR-ul, indicatorul de referinţă pentru credite, va creşte şi el, după trei luni în care a stat la 2,05% - 2,09% (ROBOR la trei luni).

Analiştii susţin că pentru a ţine în frâu creşterea preţurilor şi a duce inflaţia la 3%, BNR trebuie să majoreze dobânda de politică monetară la 3,25% - 3,5%, ceea ce se va vedea în rata lunară pe care trebuie s-o plătească oamenii şi companiile la bancă.

Dacă BNR nu creşte dobânda, s-ar putea ca readucerea inflaţiei spre 3% de la 4,7% - 5%, cât este estimat maximul, să fie mai greu de realizat, ceea ce va induce un fior periculos în societate, în economie şi în cadrul partidului de guvernământ, PSD.

Dacă inflaţia nu scade, şi asta repede, economia şi businessul se vor duce acolo unde este inflaţia, ceea ce în final va accentua şi mai mult creşterea preţurilor şi va duce în cele din urmă la o creştere a dobânzilor mai abruptă şi mai dintr-o dată, care va lăsa senzaţia că lucrurile au scăpat de sub control.

Liviu Dragnea şi Călin Popescu-Tăriceanu i-au transmis acum trei săptămâni o scrisoare guvernatorului în care i-au cerut explicaţii privind creşterea inflaţiei şi creşterea dobânzii de politică monetară de la 1,75% la 2,25% în numai două şedinţe de politică monetară de la începutul anului. (UPDATE: Tăriceanu spune că nu a semnat scrisoarea). 

Conform scrisorii şi a corelaţiilor analiştilor PSD, BNR nu ar fi trebuit să majoreze dobânda de politică monetară atât de rapid, având în vedere că Banca Centrală Europeană nu a operat nicio creştere până în prezent (inflaţia din Europa nu a crescut peste aşteptări, ci dimpotrivă), şi aproape nicio altă bancă centrală din regiune.

În aceste condiţii, întrebarea lui Liviu Dragnea a fost  de ce BNR a majorat dobânda, care a avut ca reacţie imediată creşterea dobânzilor pe piaţa bancară, ceea ce a dus la plata unor dobânzi mai mari de către companii, persoane fizice şi bugetul de stat.

BNR este responsabilă, conform statutului, de stabilitatea preţurilor, iar creşterea inflaţiei, extrem de rapidă şi abruptă (de la zero în prima jumătate a lui 2017 la aproape 5% în numai şase luni este foarte mult), pare să fie nejustificată, ceea ce înseamnă că BNR nu şi-a făcut treaba, a lăsat să se înţeleagă scrisoarea lui Liviu Dragnea.

La remarca preşedintelui Klaus Iohannis de la întâlnirea cu premierul şi ministrul Muncii că creşterea inflaţiei anulează creşterile salariale promise de PSD prin programul de guvernare, Olguţa Vasilescu, ministrul Muncii, l-a trimis pe preşedinte la BNR să discute despre inflaţie.

Dragnea este nervos pe Isărescu şi BNR că nu sprijină, cel puţin declarativ, programul de guvernare, ci dimpotrivă.

Conducerea BNR avertizează continuu despre creşterile salariale bugetare, despre lipsa investiţiilor făcute de stat care afectează infrastructura şi economia, despre derapajele fiscale ale guvernării, despre tensiunile de pe piaţa forţei de muncă (salariile la stat au ajuns mai mari decât în sectorul privat şi atunci toată lumea vrea să se ducă la stat, ceea ce lasă un gol pe piaţă pentru sectorul privat, care are nevoie de forţă de muncă), ceea ce le dă apă la moară criticilor lui Dragnea şi a programului de guvernare.

Creşterea inflaţiei din ultimele luni este pusă de analişti pe seama politicilor guvernului de creştere a salariilor, de scădere a taxelor, de încurajare a consumului, care a fost satisfăcut mai mult de importuri şi mai puţin pe seama politicilor BNR. 

Dragnea a arătat direct că nu mai înghite acest lucru din partea BNR prin faptul că a cerut parlamentarilor PSD să nu participe la audierea conducerii Băncii Naţionale în comisia de specialitate din Senat.

Isărescu şi ceilalţi opt membri ai Consiliului de Administraţie al BNR, care au venit pentru prima dată împreună la o audiere, s-au trezit că dau explicaţii despre inflaţie, despre creşterea dobânzilor, despre aur în faţa a numai trei senatori, dintre care doi s-au certat între ei, Florin Câţu, PNL, preşedintele Comisiei şi fost economist la ING acum câţiva ani, şi Daniel Zamfir, fost PNL, dat afară din partid săptămâna trecută, fostul preşedinte al Comisiei.

Un conflict care a răbufnit: Senatorii PSD nu s-au dus la audierea Consiliului de Administraţie al BNR din Comisia Economică din Senat. Liviu Dragnea: Poate nu au avut încredere în intenţiile conducerii BNR

Prin faptul că nu a trimis parlamentarii PSD şi ALDE la audiere, Dragnea i-a arătat direct lui Isărescu că nu se joacă.

Şi de ce nu, i-a spus voalat lui Isărescu prin explicaţia dată de ce nu au participat la audiere parlamentarii PSD, că cei 28 de ani la conducerea BNR poate sunt deja prea mulţi.

Daniel Zamfir, parlamentarul care a răvăşit liniştea sistemului bancar şi cumetria istorică dintre bancheri şi politicieni (mulţi dintre ei au afaceri şi au luat credite) prin Legea dării în plată, prin propunerea legislativă de convertire a creditelor în franci elveţieni la cursul istoric, propune acum schimbarea legii şi statutului BNR, prin modificarea unor paragrafe care să aducă posibilitatea unei răspunderi mai mari conducerii şi directorilor din BNR în cazul în care unele decizii sunt contestate în justiţie, iar cei care înaintează procesele au câştig de cauză.

Poate Daniel Zamfir vrea să propună şi ceva schimbări în conducerea BNR, care pot să obţină imediat votul PSD şi ALDE (încă nu se ştie de ce parte a baricadei se află Călin Popescu-Tăriceanu în privinţa BNR).

După toate episoadele cu franci elveţieni, cu recuperatorii de credite, cu aroganţa băncilor, nu ştiu dacă BNR, guvernatorul Isărescu, nu mai au aceeaşi favorabilitate.

Multă lume mizează că Isărescu şi BNR au susţinere externă puternică, Uniunea Europeană, Banca Centrală Europeană, pieţele financiare externe,  ceea ce înseamnă că şansele lui Dragnea de a-l ataca direct pe guvernatorul BNR sunt sortite eşecului.

Să nu uităm că Dragnea l-a schimbat fără probleme pe Mişu Negriţoiu, preşedintele ASF, deşi acesta, fost preşedinte al ING Bank Romania şi cu bune relaţii în afară, a fost susţinut de Uniunea Europeană.

Dragnea a schimbat doi prim miniştri fără probleme, iar noul premier, noul guvern Dăncilă, PSD şi cu ALDE la căruţă sunt cu el „până la capăt”.

Liderul PSD nu va ţine cont de Comisia Europeană, de Banca Centrală Europeană, dacă Isărescu va continua să critice programul de guvernare şi derapajele induse macro induse de acesta.

Dragnea are de partea lui pe toţi cei cărora le-a majorat salariile, fie la stat (1,2 milioane de oameni), fie în sectorul privat, prin creşterea salariului minim (cel puţin un milion de oameni), şi pe cei 900.000 care trăiesc din chirii şi au o fiscalitate de vis, plus cei 200.000 – 300.000 de români care au luat credite bancare şi care au fost afectaţi de creşterea francului elveţian şi chiar de euro, care sunt împotriva băncilor şi a BNR.

Opoziţia, fiind atât de slabă, nici nu contează în această ecuaţie.

Dacă Dragnea îl bagă în corzi pe Isărescu, cea mai tare nucă în care mulţi şi-au rupt dinţii, arată că el conduce România, deşi nu este nici la Palatul Victoria, nici la Cotroceni.

Indiferent de decizia BNR de miercuri, Isărescu va simţi cuţitul lui Dragnea. 

 
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO