Stocul de credite acordate de instituţiile financiare nebancare (IFN) s-a redus cu aproape 6 miliarde de lei în ultimii patru ani, respectiv cu un sfert faţă de nivelul de la sfârşitul lui 2009, intrând sub pragul de 18 miliarde de lei în februarie 2014, potrivit datelor BNR.
Cu excepţia unor tentative de revenire în 2010 şi 2012, piaţa a mers constant în jos în perioada amintită, IFN-urile resimţind asemenea băncilor căderea cererii pentru credite, respectiv acumularea unui grad ridicat de îndatorare atât la nivelul persoanelor fizice, cât şi al firmelor mai mici.
Astfel, numărul de clienţi ai acestui segment al pieţei serviciilor financiare a coborât cu aproape 50.000 din decembrie 2009 până în februarie 2014, rămânând ceva mai mult de 90.000.
Reducerea bazei de clienţi (persoane fizice şi persoane juridice) a însemnat în bună măsură curăţarea portofoliilor de cei cu restanţe. De la o pondere de 31% în decembrie 2009 ponderea restanţierilor a scăzut la ceva mai puţin de un sfert.
În ianuarie 2010 numărul clienţilor de IFN-uri cu restanţe atinsese un vârf de 46.300, reprezentând aproape 35% din total, pentru ca apoi să scadă treptat până la aproape 20.000 în februarie 2014.
Din punctul de vedere al sumelor, restanţele reprezentau 5,5% la nivelul lunii decembrie 2009, conform datelor BNR, pentru ca în prima parte a lui 2014 să treacă de pragul de 15%. Situaţia arată mai bine decât în cazul băncilor, care înregistrau la sfârşitul lunii septembrie o rată a creditelor neperformante de 22,5%, în creştere cu trei puncte procentuale decât în urmă cu un an în condiţiile în care stocul total de credite a continuat să se erodeze.
Sectorul IFN-urilor prinsese viteză înainte de venirea crizei şi a continuat să reziste în prima parte a acesteia în condiţiile în care modelul de finanţare cu sume mai mici permitea un control mai uşor al recuperării banilor. De asemenea, firmele specializate în activităţi de creditare s-au poziţionat ca având cerinţe mai relaxate pentru aprobarea împrumuturilor, chiar dacă nivelul dobânzilor era mult mai mare decât în cazul băncilor.
Treptat, Banca Naţională a început să monitorizeze cu mai multă atenţie şi segmentul IFN-urilor, în principal pe cele cu activitate semnificativă înscrise în Registrul special de la BNR, solicând măsuri de provizionare în concordanţă cu deteriorarea portofoliilor.
Mai mult firme din acest segment nu au făcut faţă crizei din cauza îngreunării propriului acces la creditare şi au ieşit de pe piaţă.
În schimb, au câştigat teren filiale ale unor grupuri internaţionale puternice care îşi permit campanii agresive de atragere a clienţilor tentaţi de uşurinţa obţinerii unor bani, dar care tind să nu ia în calcul nivelul extrem de ridicat al dobânzilor mai ales în cazul împrumuturilor pe termen foarte scurt, dar care ajung să fie rostogolite în mod repetat.
