comentariu SORIN PÂSLARU - REDACTOR-ŞEF AL ZF

Pro şi contra euro. S-au format două tabere printre economiştii români. Cine are dreptate? Intră în tabăra pro Napoleon Pop, fost membru al CA al BNR: „Avem nevoie de un avânt politic naţional şi de curaj“

miercuri, 00:05 Autor: Sorin Pâslaru

Pro şi contra aderării la euro nu ar fi trebuit aparent să constituie o dezbatere în România, la 10 ani de la integrarea în Uniunea Europeană, dar evoluţia procesului, din amânare în amânare, este de aşa natură încât s-au format deja tabere.
 
Iar dezbaterea se anunţă din ce în ce mai tăioasă. Mai nou, în tabăra pro s-a înscris Napoleon Pop, fost membru al Consiliului de Administraţie (CA) al BNR în perioada 2009-2014.
 
Într-un studiu publicat împreună cu profesorul Valeriu Ioan Franc pe site-ul de opinii al Băncii Naţionale, www.opiniibnr.ro („România şi adoptarea euro“), Napoleon Pop susţine nu numai că este necesară trecerea la euro, dar aceasta trebuie făcută cât mai repede, pentru că altfel va deveni din ce în ce mai dificil.
 
Tot în tabăra proaderare neîntârziată la euro s-au mai aşezat, prin declaraţii şi opinii tranşante, profesorul timişorean Silviu Cerna, de asemenea fost membru al CA al Băncii Naţionale, sau Theodor Stolojan, fost ministru de finanţe. Printre cei din tabara contra aderării prea rapide a României la zona euro şi necesitatea de mări convergenţa reală sunt Daniel Dăianu, membru al CA al BNR, sau Radu Crăciun, preşedintele BCR Pensii.
 
Şi economistul-şef al BNR, Valentin Lazea, este destul de rezervat cu privire la oportunitatea aderării, iar poziţia manifestă proeuro anterioară a lui Liviu Voinea, viceguvernator al BNR, s-a atenuat în ultima perioadă. 
 
Tocmai transformarea acestei aşa-numite „convergenţe reale“ într-o marotă, într-o piedică imaginară, în fapt nemenţionată nicăieri în Tratatul de la Maastricht, care descrie condiţiile de acces în zona euro, este pusă discuţie în studiul citat.
 
„Aşteptând realizarea convergenţei reale, ne-am îndepărtat de indicatorii care îi caracterizează performanţa, iar costurile trecerii la euro vor exista întotdeauna şi vor fi mai mari cu trecerea timpului“, afirmă Napoleon Pop şi Valeriu Ioan Franc în studiul lor.
 
Autorii apreciază că adoptarea euro trebuie asumată ca misiune şi nu să fie explicat la nesfârşit cum şi de ce ar fi sau nu ar fi bine să se procedeze la integrare.
 
Menţionând un studiu pe temă coordonat de Daniel Dăianu şi prezentat în aula Academiei Române în 2017, Napo­leon Pop şi Valeriu Ioan Franc remarcă:
 
„Era de sperat ca lucrurilor să li se spună pe nume, corect, cu obiectivitate şi, mai ales, până la capăt. CUM şi DE CE erau subiecte epuizate în alte dezbateri. Era nevoie de a se ajunge la CINE ar avea de făcut foarte multe pentru a valorifica momentul. Simţul instituţional a dezamăgit prin eschivare, prin îmbinarea profundei preocupări despre subiect cu neputinţa, aceasta din urmă fiind pusă pe seama aceleiaşi nepregătiri fără autori sau responsabili“.
 
Ce spun de fapt cei doi? Că avem nevoie de lideri, de oameni care să conducă acest proces de aderare şi nu să se vaite la nesfârşit.
 
În faţa argumentului principal contra aderării imediate la zona euro că este nevoie de „convergenţă reală“ şi nu este suficientă satisfacerea criteriilor de la Maastricht, de convergenţă nominală, autorii afirmă critic: „Ar trebui să ne temem că se pune semnul de egalitate între convergenţa reală şi calendele greceşti. O continuă raportare raportare la teoria economică omite alte valenţe ale monedei unice, benefice pentru România mai ales în contextul geopolitic ale momentului, definit ca fiind grav şi dramatic. Să nu uităm că teoria este extrasă din practică, iar o monedă exprimă o interacţiune umană în dimensiunea încrederii într-o funcţiune cu funcţiune, după cum se exprima Costin Kiriţescu (un mare economist român  -n.red.)“.
 
Autorii studiului constată ei înşişi crearea în spaţiul public a unei tabere contra aderării la euro.
 
„A evoca dezavantajul lipsei convergenţei reale, mai ales în ultimii cinci ani şi cu o fervoare care pentru unii analişti a ridicat însăşi problema de ce ar mai trebui să trecem la euro, duce la un adevăr dureros: recunoaşterea că, în practică, nu s-a acţionat instituţional spre o serioasă pregătire pentru adoptarea euro“.
 
Dincolo de dezbaterea tehnică, este necesară „voinţă politică“.
 
„A acţiona pentru a adera la euro, printr-o economie naţională bine structurată, dezvoltată printr-o creştere sustenabilă, este un deziderat care ţine în primul rând de propria noastră voinţă politică.“
 
Autorii studiului încheie cu un îndemn direct: „Intrarea României, a leului, în ERM II este fezabilă la acest moment de oportunitate, acest lucru având nevoie de «un avânt» politic naţional, un stimulent exact pentru a grăbi convergenţa reală de care ne plângem. Poate aşa cum şi Uniunea a pus euro înaintea Uniunii Politice, România poate avea curajul de a pune euro înaintea convergenţei reale“.
 
Este interesant că vorbesc de „avânt“ şi „curaj“ doi oameni aflaţi la circa 70 de ani, iar cei aflaţi astăzi în funcţii, cu o generaţie sau două mai tineri, sunt mult mai preocupaţi de riscuri. Oare de ce?
 
sorin.pislaru@zf.ro
 

 

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 10.01.2018

 
Cuvinte cheie:
tabere
, bnr
, consiliul de administratie
, pop
, membru
, napoleon
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide