Dobânzile la credite nu mai reprezintă o barieră pentru antreprenorii români în acest moment, având în vedere scăderea atât pe euro, cât mai ales pe lei, problemele fiind acum garanţiile şi modul conservator prin care bancherii se uită la proiectele pentru care li se solicită finanţare.
„Sistemul bancar românesc este greoi şi conservator. Costul unui credit nu este problema, ci garanţiile. Ţi se cere să ai garanţii 100% din care banca îţi ia în considerare maximum 50% şi asta pe evaluarea lor“, a menţionat Ioan Niculae, proprietarul grupului InterAgro, cu afaceri anuale de peste un miliard de euro, la o întâlnire avută joi la Bucureşti, între ZF, Volksbank şi antreprenori din Bucureşti, în cadrul proiectului „România, pe profit“.
„Noi ne-am schimbat şi ne uităm acum mai mult la contractele pe care le aveţi şi la fluxurile de cash pe care le generaţi. Garanţia imobiliară este mai degrabă ca un confort pentru că noi nu vrem să fim administratori de imobile sau de parcuri“, a răspuns Bogdan Neacşu, vicepreşedintele pe corporate al Volksbank.
WikiZF: Profilul companieiVolksbank
„E foarte bine dacă e şi real acest lucru“, a replicat Niculae, referindu-se la faptul că banca vrea să finanţeze activităţi economice pe baza contractelor pe care le încheie un antreprenor.
Ne-am schimbat puţin strategia şi intenţia noastră este de a încuraja capitalul autohton şi de a creşte împreună“, a menţionat Bogdan Neacşu. „Dacă eu stau pe un munte de lichiditate, iar companiile nu vin să ia credite, să se dezvolte, şi noi şi ei ne pierdem existenţa“.
Chiar dacă poate în datele macro nu se vede acum, noi simţim că antreprenorii locali încep să crească din nou şi sunt câteva sectoare care şi-au revenit din criză, a adăugat vicepreşedintele băncii.
Volksbank a inaugurat centrul corporate de la Bucureşti, ca parte a strategiei de a intra mai mult pe piaţa corporate, a întreprinderilor mici şi mijlocii. „Vrem să fim în contact direct cu SMEs (companiile mici şi mijlocii) şi de aceea am făcut aceste centre zonale. Zona aceasta de corporate reprezintă un obiectiv important din strategia noastră de a creşte“, a menţionat Benoît Catel, CEO al băncii.
Volksbank a fost una dintre băncile cele mai lovite în această criză, având o expunere foarte mare pe real-estate. După ce şi-a făcut curăţenie în portofoliu, Volksbank vrea să-şi facă simţită prezenţa şi pe zona de corporate, înfiinţând zece centre zonale în ţară, care să acopere în principal companiile locale.
Dacă condiţiile macro sunt poate la cel mai bun nivel din ultimii 24 de ani, luând în considerare inflaţia, cursul, dobânzile la credite şi faptul că băncile au bani, încrederea în evoluţia businessului reprezintă în acest moment punctul cel mai slab. „Poate ar fi bine să ne recăpătăm încrederea în propriile afaceri, noi ca bancă şi voi ca clienţi. Mai rămâne problema legislativă de stabilitate şi predictibilitate, pe care din păcate nu o putem controla“, a menţionat Romulus Andrei, director finanţări structurale în cadrul băncii.
Criza a lăsat fără capital mulţi antreprenori şi de aceea fondurile europene reprezintă la prima vedere colacul de salvare. Antreprenorii vor să apeleze la această sursă de finanţare a afacerilor, dar birocraţia şi controlul fac ca foarte mulţi să renunţe să mai acceseze această sursă, care este gratis.
Birocraţia, pe care noi am făcut-o, la Bucureşti este infernală, a spus Niculae. „Aceste reguli sunt făcute de români, nu de Bruxelles“. El afirmă că a renunţat la proiecte europene de 150 mil. euro din cauza condiţiilor şi regulilor care s-au schimbat retroactiv.
Noi am luat trei ţări, Polonia, Cehia şi Germania, să vedem cum sunt făcute proiectele acolo: în Polonia îţi trebuia un singur dosar, în Cehia puţin mai mult, în Germania, mai puţin, iar în România îţi trebuie cel puţin 20 de bibliorafturi, a spus Niculae. „Când alţii fac aceste condiţii simple ca să beneficieze de fonduri europene, de acest capital, noi am creat artificial aceste condiţii. O să vedeţi că în perioada 2015-2020 o să luăm şi mai puţine fonduri europene decât acum.“
Antreprenorii prezenţi la întâlnire au spus că s-au lăsat păgubaşi de a accesa aceste fonduri din cauza termenului lung în care îşi primesc banii, a contractelor de consultanţă care sunt mari, dar şi a controalelor. „Eu am primit un răspuns fix după doi ani, când uitasem şi ce voiam să fac“, a menţionat un antreprenor. La câţi bani îţi cere un consultant şi când te uiţi cât îţi rămâne ajungi la concluzia că puteai să faci proiectul pe banii tăi, a adăugat un alt antreprenor.
Fără a fi un consultant, noi vrem să fim implicaţi înainte în proiectele europene pentru a vedea dacă proiectele sunt bancabile sau nu, a menţionat Romulus Andrei. „Foarte multe proiecte arătau bine pe hârtie, dar în realitate nu produceau nimic şi nu puteau fi finanţate“.
Încrederea în viitor şi în evoluţia propriilor afaceri este destul de firavă pentru antreprenori având în vedere climatul politic care se răsfrânge direct în business. „De unde vrei să ai mai mulţi bani la buget sau locuri de muncă dacă politicul a omorât tot ce înseamnă investiţii“, a spus Niculae.
Era mai bine dacă ponderea capitalului românesc în sistemul bancar era mai ridicată, având în vedere că acum băncile străine controlează aproape 90% din piaţă? „Nu cred că era mai bine. Cu cât ajută economia EximBank sau CEC? Sunt atât de restrictivi încât nici nu te atingi de ei“, a menţionat Niculae.
Dobânzile la credite, atât la euro, cât şi la lei, nu mai reprezintă o problemă, Banca Naţională primind „o jumătate de bilă albă“ din partea lui Niculae.
Dacă BNR nu se implica şi nu scădea ROBOR-ul, eu cred că băncile nu scădeau dobânzile la lei, a menţionat un antreprenor.
Problema sistemului bancar românesc este că are resurse limitate pe termen lung având în vedere că economisirea este în cea mai mare parte pe termen scurt. Din acest motiv resursele financiare pe termen lung, care sunt cerute de companii, trebuie să vină din afară. O altă problemă este că foarte mulţi bani nu trec prin sistem, suntem o economie cash, a menţionat Răzvan Bădălicescu, director corporate în cadrul băncii.
Niculae, care este şi liderul Consiliului Investitorilor Români, a fost destul de critic la adresa politicii economice a guvernului care nu încurajeză capitalul autohton şi mai mult companiile străine, prin facilităţile pe care le oferă acestor, începând de la ajutoare de stat, până la hotărâri de guvern.
„Dacă noi am făcut din România o ţară deţinută de multinaţionale, de străini, la cine să te duci să faci business, dacă nu la ei. Am ajuns să ne închinăm mai mult la Bruxelles, decât la Istanbul“.
Dacă piaţa internă suferă destul de mult după anii prelungiţi de criză, pentru mulţi antreprenori multinaţionalele şi exporturile au reprezentat sursa de supravieţuire şi de creştere în criză. „Dacă nu fugi la export, nu poţi să scapi de piaţa internă care este mică şi restrictivă“, a spus un antreprenor implicat în produse de medicină veterinare.
Bucureştiul şi Ilfovul reprezintă zonele cele mai bune din punct de vedere economic din România, mai ales că aici sunt localizate toate companiile mari. În 2012, toate cele 134.000 de companii din Bucureşti au avut o cifră de afaceri de 82 mld.euro, cu un număr de un milion de angajaţi.
Ilfovul, cu 17.000 de companii, cât Argeşul, a avut o cifră de afaceri de 13,6 mld.euro, cu 130.000 de angajaţi.
Salariul mediu în Bucureşti este de 2.500 lei, faţă de o medie naţională de 1.700 de lei, iar în Ilfov este de 2.150 de lei.
Economia românească este total dezechilibrată având în vedere că zece judeţe au 70% din businessul total şi angajează 80% din salariaţii din companii din întreaga ţară.
