Francul este acum cu 28% mai puternic în faţa leului decât lasfârşitul lui 2008 şi cu 57% mai sus faţă de decembrie 2007.Creşterea cursului se vede direct în valoarea ratei lunare cândeste exprimată în lei, iar pasul alert în care a urcat în 2010 sevede deja în dinamica restanţelor.
Populaţia avea în noiembrie rate restante de echivalentul a 172mil. euro la creditele în franci elveţieni, suma fiind de şase orimai mare decât în urmă cu un an, arată cele mai recente date aleBNR.
Aprecierea francului faţă de leu este efectul mişcărilor de pepieţele externe, unde marii investitori caută acum siguranţaactivelor elveţiene. Astfel francul se află la maxime istorice înfaţa euro, iar indirect aceasta se reflectă şi în cotaţia faţă deleu. Unii clienţi se gândesc acum să schimbe moneda de împrumut,însă pot avea surprize.
"Clienţii sunt captivi din cauza garanţiilor, dar principalaproblemă este creşterea soldului în echivalent euro faţă demomentul contractării împrumutului. Sunt clienţi care îşi asumăaceastă pierdere, pentru că migrează la euro, dar pe un sold maimare", spune Anca Bidian, directorul general al Kiwi Finance, celmai mare broker local de credite. Ea spune că până acum numărulclienţilor care au preferat să facă acest pas este de "câtevazeci", însă decizia depinde de la caz la caz, în funcţie desituaţia financiară, garanţiile şi apetitul de risc al fiecăruia.
Un euro valorează acum sub 1,25 franci, faţă de o medie de 1,53franci de la lansarea monedei unice până în prezent. În 2007 şi2008, un euro valora peste 1,6 franci.
O problemă de timp
Practic, cine a vrut în decembrie 2007 să cumpere un apartamentde 100.000 de euro, a avut nevoie să împrumute 165.000 de francielveţieni de la bancă (având în vedere cursul de la acel moment).Chiar dacă în cei trei ani scurşi a rambursat 15.000 de franci şimai are de restituit băncii 150.000 de franci, conversia în euroindică la cursul actual o datorie de 120.000 de euro. În schimb,valoarea de piaţă a apartamentului cumpărat a coborât sub 60.000 deeuro, astfel că pentru a obţine un nou împrumut, clientul ar aveanevoie şi de garanţii suplimentare.
"Decizia de refinanţare aparţine clientului, este în funcţie deprofilul de risc şi obiectivele pe termen lung. Francul este omonedă de refugiu în perioadele de restrişte şi dacă ne uităm laevoluţia pe câţiva zeci de ani vedem acest lucru. După o revenireeconomică globală, probabilitatea este foarte mare ca francul sărevină la valoarea anterioară crizei", spune Bidian.
Laszlo Diosi, şeful OTP Bank (cea care a lansat această modă în2005), arăta recent că se aşteaptă ca francul să piardă teren încirca un an, astfel că este nevoie de soluţii care să ajuteclienţii să treacă de această perioadă. OTP a implementat din 2009un program de asistare a clienţilor cu probleme (prin reeşalonărisau perioade de graţie), iar cei cu credite în franci au şiopţiunea de a schimba moneda. Oficialii băncii afirmă însă că pânăla acest moment creditele în franci au permis clienţilor să facăeconomii nete faţă de variantele în alte monede. Şi Anca Bidianspune că interesul faţă de refinanţarea creditelor în franci aapărut abia din a doua jumătate a anului 2010
12% din creditele populaţiei sunt în franci
Vânzările de credite în franci elveţieni au mers exploziv din2006 până în 2008, soldul urcând în aceşti trei ani de la zero laechivalentul a peste 3 miliarde de euro, adică mai bine de 12% dinîmprumuturile totale pentru populaţie.
Doar şapte bănci au promovat însă această alternativă, printrecare Raiffeisen, Volksbank, Bancpost, Piraeus sau OTP. Principalulavantaj erau dobânzile mai bune decât la euro (mai ales că uniijucători ofereau rate promoţionale foarte mici în primul an).Astfel, clienţii puteau să împrumute sume mai mari la aceleaşicondiţii de venit, francii devenind preferaţi la crediteleipotecare. Soldul s-a plafonat din 2009, iar creşterea din 2010 -la valori exprimate în euro - se datorează fluctuaţiilor de curs,mai multe bănci renunţând chiar la oferirea acestor produse.Îngheţul vânzărilor a lăsat însă loc pentru o deteriorare rapidă aportofoliului. După saltul din 2010, ponderea restanţelor înportofoliul de credite în franci pentru populaţie a urcat la 5,4%,de la 1% în noiembrie 2009. Astfel, calitatea portofoliului decredite în franci este mai rea decât situaţia generală, încondiţiile în care per total restanţele reprezentau în noiembrie5,2% din creditele totale ale populaţiei.
Portofoliul de credite în franci se prezintă acum mai rău decâtcel în euro, unde ponderea ratelor restante este de numai 3,6%.Totuşi, ponderea cea mai mare este în continuare la lei, underestanţele reprezintă 7,3%, iar aici se acumulează şi sumele celemai mari: 2,6 miliarde de lei (echivalentul a 619 milioane deeuro).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
