Anul 2016 poate însemna punctul nevralgic care să declanşeze viitorul ciclu de scădere economică, dacă dezechilibrul determinat de creşterea accelerată a consumului nu va fi compensat rapid de impulsionarea investiţiilor pe termen lung. Din păcate, datele arată că băncile evită să împrumute companiile pe termen lung pentru a impulsiona investiţiile.
Economia are nevoie neapărat, pentru a urca pe spirala unei creşteri sustenabile, de relansarea ofertei, adică de satisfacerea cererii din surse interne. Astăzi asistăm la o creştere a consumului nemaiîntâlnită din 2006-2008 încoace, de peste 20% anual, iar dacă foamea consumatorilor nu va fi satisfăcută de oferta locală, dezechilibrele vor porni în avalanşă. Pentru aceasta, angajamentul băncilor pentru a finanţa pe termen lung economia românească este fundamental.
Datele arată însă că, din păcate, din 2011 până în prezent, stocul creditelor de peste 5 ani ale băncilor pentru companii s-a redus de la 16 miliarde de euro (în echivalent) în decembrie 2011 la 15 miliarde de euro în decembrie 2015. În valoare reală, raportată la Produsul Intern Brut, scăderea este şi mai mare, de la 12% din PIB la 9% din PIB.
Reducerea angajamentelor pe termen lung ale băncilor, controlate aproape integral de acţionari străini, arată pe an ce trece tot mai mult ca o acţiune politică decât una de business. Un credit pe termen mai lung de 5 ani înseamnă implicare şi angajare integrală în viaţa economică a unei ţări. Numai în ţările unde riscurile sunt în creştere şi unde stabilitatea macroeconomică este permanent sub semnul întrebării - numai acolo băncile îşi reduc expunerea pe termen lung pentru companii.
