Scăderea inflaţiei în luna august de la 1,4% în iulie (iulie 2016 – iulie 2017) la 1,2% (august 2016 – august 2017) a venit ca o surpriză pentru BNR, care are o nouă întrebare: această scădere este conjuncturală, doar pentru o lună, sau indică o deflaţie ascunsă în economie?
Scăderea din august a venit pe fondul lipsei oricăror măsuri fiscale care ar fi putut să aducă această scădere: nu au fost reduceri de taxe şi de impozite, nu au fost dobânzi mai mici în piaţă, ci dimpotrivă, nu a fost o scădere de curs şi chiar cursul a crescut.
Mai mult decât atât, scăderea inflaţiei vine pe fondul unor majorări salariale consistente, de 20 - 30% la stat şi de 5% în sectorul privat, ca o medie. Acest lucru infirmă teoria economică conform căreia odată cu creşterea salariilor cresc şi preţurile.
Dacă reducerea inflaţiei din august se menţine, asta înseamnă că există o mare şansă pentru o menţinere a dobânzilor la lei la niveluri scăzute mai mult timp decât se estima.
Pe piaţa interbancară, indicele ROBOR, folosit ca reper în contractele de credit, a crescut în ultimele două luni de la 0,6% la 0,9%. În acelaşi timp, lichiditatea din piaţă care stătea degeaba a început să se subţieze, ceea ce ar indica o continuare a trendului de creştere a dobânzilor.
Există posibilitatea ca inflaţia să scadă, dar dobânzile la lei pe piaţa interbancară să crească, cu toate că BNR nu va mişca dobânda de politică monetară bătută în cuie de mult timp la 1,75% pe an.
BNR estima acum o lună un nivel anual al inflaţiei de 1,9% şi de 2,2% anul viitor, iar pe baza acestor previziuni analiştii se aşteptau la o creştere a dobânzilor la lei spre 1,2 – 1,5% în acest an şi 2,5% în 2018.
România are o creştere economică în S1 de 5,9%, considerată peste potenţial (3,5%), ceea ce ar indica o supraîncălzire care ar trebui să se vadă în creşterea preţurilor, iar acest lucru nu se întâmplă.
