Legea insolvenţei persoanelor fizice trebuie bine explicată populaţiei, pentru că ea nu înseamnă doar ştergerea datoriilor, ci şi o serie de obligaţii şi restricţii, inclusiv lichidarea patrimoniului debitorului şi limitarea cheltuielilor pe care el le poate face pe o perioadă de timp, a declarat la emisiunea ZF Live executorul judecătoresc Ionuţ Sandu.
„Procedura de insolvenţă nu e o modalitate ca persoana să scape de datorii. Vor fi aplicate sancţiuni pe o perioadă, de exemplu persoana respectivă nu mai poate intra pe contracte noi. Debitorul va fi într-o bază de date publică timp de 5-7 ani, iar accesul în piaţa financiară va fi foarte dificil“, a spus Ionuţ Sandu.
Circa 55.000 de dosare de executare silită sunt în prezent pe rol, iar peste 50% din acestea sunt aferente unor credite bancare. Peste 30.000 de dosare sunt în procedură de peste un an, iar părţile încearcă să ajungă la o înţelegere. Băncile au în portofolii circa 280.000 de credite imobiliare, ceea ce înseamnă că circa 10% din acestea au ajuns în executare silită. „Scopul unei executări silite nu e vânzarea imobilului. Trebuie făcută o distincţie între debitorii care vor să păstreze imobilele (peste 50%) şi cei care vor să renunţe la ele. Cei din prima categorie negociază cu creditorii soluţii de reeşalonare sau scăderea ratei. Nicio bancă nu vrea să vândă imobilul neapărat pentru că ar tranzacţiona la preţ mic.“
În cazul executărilor pe debite bancare, proporţiile sunt aproximativ egale între creditele în lei, euro şi franci elveţieni. Restul de 25.000 din dosarele pe rol sunt fie în procedură incipientă, fie în executare silită pentru că debitorul nu mai poate plăti.
