Bănci și Asigurări

Statul este sub tirul analiştilor bancari să se împrumute la dobânzi mai mari

Statul este sub tirul analiştilor bancari să se împrumute la dobânzi mai mari
30.08.2010, 23:59 68

Băncile comerciale, prin vocile analiştilor lor, cer neobosit săprimească dobânzi mai mari la titlurile de stat cumpărate deja decâteva luni, în timp ce Trezoreria statului încearcă să plafonezerandamentele la nivelul de 7% pe an, astfel că imaginea conturatăpentru România rămâne una de ţară cu un risc ridicat, în ciudaacordului cu FMI şi a eforturilor dureroase făcute pentruechilibrarea bugetului.

În dezbaterea privind nivelul "corect" al randamentului latitlurile de stat, analiştii băncilor private - cele care în fondfinanţează statul şi au un interes direct în obţinerea unor dobânzicât mai mari - sunt mult mai vocali, fiind citaţi adesea inclusivde către agenţiile străine de presă - cum sunt Bloomberg sauReuters. În ultima vreme, acestea tratează tot mai frecventproblema dobânzii la titlurile de stat româneşti, discuţia fiindurmărită cu interes de investitorii internaţionali, care deţin oparte importantă din certificatele şi obligaţiunile emise deFinanţe.

Cum văd analiştii independenţi aceastădezbatere?

"Pe termen scurt nu se justifică o dobândă atât de mare. Ce afăcut Ministerul Finanţelor (prin impunerea plafonului de 7% pe anla randamentul plătit - n. red.) este corect", spune Daniel Dăianu,profesor de economie şi fost parlamentar european.

Randamentele la titlurile de stat scăzuseră puternic înprimăvară, coborând de la peste 10% la sfârşitul anului trecut pânăspre 6% pe an, în special datorită interesului mai mare din parteainvestitorilor străini pentru datoria românească. Din aprilieevoluţia însă s-a inversat, băncile cerând randamente tot mai mari,odată cu înrăutăţirea percepţiei de risc asupra economiiloremergente, în condiţiile în care se vorbeşte tot mai deschis despreperspectiva unei noi recesiuni la nivel mondial.

"Nu mă surprinde comportamentul băncilor, pentru că ele suferăsub efectele scăderii economice, au bilanţuri în deteriorare şitrebuie să se capitalizeze. Băncile caută să tragă o rentă pe careau extras-o ani la rând din economia noastră. Au prins statul laînghesuială", mai spune Dăianu. Practic, băncile încearcă acum săcompenseze scăderea veniturilor din zona clienţilor privaţi, undeabia dacă mai dau credite.

Analiştii răspund însă că prezintă doar interpretarea lor asupradatelor economice pe care le citesc, având independenţă faţă destrategia comercială a băncii.

"Eu mă uit la realităţile bugetului, la cum se finanţeazăTrezoreria, la piaţă şi mi se pare evident că o să plătească maimult de 7% pe an", spune Nicolaie Alexandru-Chideşciuc,economistul-şef al ING Bank şi unul dintre cei mai vocali analiştilocali implicaţi în dezbatere. El vorbeşte în primul rând despreincertitudine, care ar trebui răsplătită prin dobânzi mai mari.

"Pe primul loc este incertitudinea în privinţa deficituluibugetar din 2010 şi 2011, inflaţia şi riscurile politice. Ce s-aîntâmplat în prima parte a anului, când Ministerul Finanţelor aemis la randamente tot mai mici, acea evoluţie la un moment datşi-a pierdut legătura cu fundamentele economiei reale. Era normalăo corecţie", afirmă Chideşciuc.

Totuşi, luna iulie a adus deja primele rezultate palpabile alemăsurilor de ajustare: veniturile colectate la buget au înregistratun salt de 7,5% faţă de aceeaşi lună a anului trecut, în principalîn urma încasărilor mai mari din TVA şi accize. Deficitul bugetardupă primele şapte luni a ajuns la 3,9% din Produsul Intern Brut,rămânând astfel în grafic pentru ţinta de 6,8% la sfârşitulanului.

Profesorul de economie Nicolae Dardac, prorector al Academiei deStudii Economice din Bucureşti, consideră însă că băncile ar trebuisă aibă o perspectivă mai largă şi să nu se concentreze doar peviitorul apropiat.

"Băncile gândesc pe termen scurt. În contextul în care anticipămo inflaţie mai mică în anii viitori, băncile ar trebui să semulţumească cu acest randament, în condiţiile în care plasarea încredite (pentru sectorul privat - n. red.) este destul deriscantă", spune Dardac. Plasamantele în titluri de stat suntconsiderate investiţii cu risc zero.

Ruptura dintre Finanţe şi bănci este evidentă în cazulobligaţiunilor pe termen lung (de trei, cinci sau zece ani), înaugust fiind respinse toate ofertele de cumpărare la ambelelicitaţii organizate pentru vânzarea de astfel de titluri. Înschimb, statul reuşeşte să atragă bani la 7% pe an, dar numai peperioade scurte - de până la un an. Aceasta duce însă la nevoiarostogolirii datoriei cu o frecvenţă mare, ceea ce înseamnă ovulnerabilitate în cazul în care condiţiile pieţei s-ardeteriora.

Piaţa secundară, un reper corect?

Pe piaţa secundară, care este indicată ca reper de analişti, setranzacţionează lunar doar câteva zeci de titluri, volumul cumulatal operaţiunilor fiind în scădere continuă din februarie. Astfel,de la un vârf de 2,2 miliarde de lei, volum a coborât la numai 296de milioane de lei în iulie, potrivit datelor BNR. În acelaşi timp,pe piaţa primară Trezoreria a împrumutat lunar cel puţin douămiliarde de lei, iar volumul planificat a fost în general de pestepatru miliarde de lei.

"Dacă randamentele pe piaţa secundară sunt peste cele de pepiaţa primară, Ministerul Finanţelor ar trebui să emită cel puţinla nivelul pieţei secundare. Cei care au titluri se marchează laaceastă piaţă, aşa ilichidă cum e, şi înregistrează pierderi",afirmă Chideşciuc.

El consideră că statul ar avea mai puţin de pierdut dacă arplăti randamente mai mari decât pierde acum prin tactica de a amânaplăţile către companiile private, în condiţiile în care împrumutadoar o parte din cât are nevoie,

"Este o piaţă secundară, dar este foarte subţire, nu arelichiditate. Ea poate fi foarte uşor manipulată. Creezi o starecare să îţi valideze o ţintă de cotaţie. Apoi poţi să spui uite câte, îţi cerem şi noi. Fenomenul acesta se manifestă şi pe piaţainternă. Băncile nu sunt buni samariteni, vor să facă profit şibaşca, sunt în suferinţă. E o realitate", spune Dăianu.

Miza încleştării pe dobânzi: venituri de 1,4 mld.euro

Miza este reprezentată de dobânzile încasate de bănci pentrufinanţarea statului. În 2009, Ministerul Finanţelor a plătitdobânzi în contul datoriei publice de 6 miliarde de lei (1,4miliarde de euro), în creştere cu 66% faţă de anul 2008. Băncile auavut anul trecut un câştig facil şi fără risc, în condiţiile încare împrumutau bani de la BNR la dobânzi de 8%-9% pe an şi leplasau la stat, la dobânzi de 11% sau chiar 14% pe an.

După primele şase luni din 2010, cheltuielile au urcat cu 21%faţă de aceeaşi perioadă din 2009, adică la 643 de milioane de lei(155 mil. euro), în condiţiile în care volumul datoriei publiceeste în continuă creştere.

Şi acum randamentul plătit de stat asigură un diferenţial faţăde dobânda BNR, de 6,25% pe an, iar pe piaţa monetară dobânzile aucoborât în ultima lună chiar sub nivelul de 6% pe an.

Principalul argument invocat de analişti este nivelul mairidicat al dobânzii la care titlurile se tranzacţionează pe piaţasecundară - adică între investitorii sau băncile care deţin astfelde titluri.

Însă această piaţă are un volum foarte mic de tranzacţii, astfelcă se pune problema cât de relevant este semnalul preluat deaici.

Lupta rămâne deschisă, în condiţiile în care statul a reuşitpână acum să se descurce chiar dacă a împrumutat începând din iuniedoar jumătate din sumele propuse.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO