La finalul acestui an, Andreas Treichl, preşedintele grupului austriac Erste, va contabiliza 10 ani de la câştigarea licitaţiei pentru privatizarea BCR, când a pus pe masă 3,75 mld. euro pentru 60% din acţiunile celei mai mari bănci româneşti.
În decembrie 2005, când a ridicat cupa de şampanie pentru reuşita preluării BCR, în finala cu portughezii de la Millennium Bank, Treichl nu se gândea ce va urma, cum cel mai mare trofeu al Erste va trece de la o perioadă de euforie (2005-2008) la agonie (2009-2014), cum cuvintele de ordine „creştere şi câştigarea pieţei“ au fost înlocuite peste noapte de „restructurare, tăieri de costuri, reduceri de personal şi sucursale“ şi mai mult decât atât cum aproape o treime din protofoliul de credite a devenit în criză neperformant, lăsând în urmă pierderi de miliarde de euro.
Zbuciumul BCR s-a văzut cel mai bine la nivelul conducerii. Într-un deceniu, Treichl a schimbat patru preşedinţi executivi, iar acum l-a numit pe-al cincilea.
Preluarea BCR în 2005/ 2006 a însemnat şi preluarea la pachet a preşedintelui de atunci Nicolae Dănilă, cel care era în funcţie din 2000. Având viziuni diferite în privinţa viitorului BCR, Treichl i-a plătit lui Dănilă pachetul de exit în 2007, câteva milioane de euro, pentru a putea să-şi impună strategia.
Din decembrie 2007 şi până în iulie 2008 , Manfred Wimmer, şeful de proiect al austriecilor în procesul de privatizare, a asigurat interimatul până când Treichl a găsit un nou CEO, pe britanicul Dominic Bruynseels, care a făcut carieră în Africa de Sud la cunoscuta bancă Barclays.
Bruynseels a venit în 2008 la Bucureşti, cu câteva luni înainte de începerea crizei, la care nimeni nu se aştepta.
Până când Erste şi lumea financiară să-şi dea seama ce este cu această criză, BCR a început să fie lovită lună de lună prin faptul că creditele acordate în perioada de boom au început să pocnească, atât cele de retail (creditele cu buletinul şi creditele imobiliare), cât şi cele de corporate.
Confruntată cu această criză, BCR a mers la început pe reeşalonarea împrumuturilor în speranţa că vor da o gură de oxigen debitorilor. Pe fondul extinderii crizei, al căderii economiei şi afacerilor, al tăierii de salarii atât în sectorul privat, cât şi în cel de stat, BCR şi-a înrăutăţit poziţia, iar creditele neperformante s-au înmulţit.
Îndrăgostit de România atât la propriu, cât şi la figurat, Bruynseels nu a avut puterea să pună piciorul în prag. În 2012 bilanţul BCR ajunsese într-o situaţie critică, încât risca să afecteze tot sistemul bancar, iar BNR i-a cerut lui Treichl să ia rapid măsuri atât la nivel de management, cât şi la nivel operaţional.
În aprilie 2012, Treichl l-a adus de la Budapesta la Bucureşti la conducerea BCR, care pierdea sânge lună de lună, pe Tomas Spurny, 49 de ani, un bancher ceh cu cetăţenie americană, specialist în restructurări rapide şi dure.
Spurny avea ca mandat să taie costurile, să schimbe organigrama şi mentalităţile moştenite, şi mai mult decât atât să rezolve problema creditelor neperformante care ajunseseră să mănânce 30% din portofoliul total de credite, un nivel extrem de ridicat de alarmă.
Pe lângă Spurny, în 2012 Treichl l-a adus de la Viena şi pe Sergiu Manea, un bancher român care făcuse carieră la UniCredit/Banca Austria pe partea de pieţe financiare - trezorerie. La Bucureşti, Manea a preluat şi zona de corporate, care sărise în aer odată ce companiile intraseră în criză.
În aproape trei ani, cu toată opoziţia sistemului, atât intern, cât şi extern, Spurny a restructurat o treime din personalul băncii (de la 10.000 la 6.000), a închis sucursale (de la aproape 700 la 500), a izolat creditele neperformante într-o divizie specială şi a împins banca spre zona de retail care şi-a revenit cel mai repede. Pe zona de retail, austriecii au adus-o pe Dana Demetrian, care făcuse carieră în piaţă odată cu extinderea agresivă a BRD, rivalul BCR în anii de boom. Iar la risc a fost adus Jonathan Locke, un britanic care lucrase în Europa Centrală şi de Est şi care ştie mentalitatea zonei.
Fiind un bancher de tip american, pragmatic, cu decizii rapide şi fără nuanţe sau afinităţi la diferite grupuri, Spurny l-a convins pe Treichl că cea mai bună soluţie pentru BCR este rezolvarea creditelor neperformante prin vânzarea lor rapidă în câteva tranzacţii, pentru a elibera banca de această problemă şi a-i permite să se concentreze pe zonele bune de creditare.
În 2014, BCR a scos la vânzare în două tranzacţii pachete neperformante atât de retail, cât şi de corporate de aproape 1 mld. de euro, un nivel extrem de ridicat.
BCR a luat sub 150 mil. euro (sub 15 cenţi pentru un euro) din aceste tranzacţii, astfel încât a marcat pentru exerciţiul 2014 o pierdere record de 2,8 mld. lei (630 mil. euro). Ironia a fost că aceste credite neperformante au fost achiziţionate într-un consorţiu de Deutsche Bank, banca germană care licitase în 2005 alături de Erste la privatizarea BCR, dar care nu intrase în finală pentru că a oferit un preţ prea mic. Alături de Deutsche Bank în consorţiu a fost şi APS, o firmă de recuperare de credite din Cehia şi Slovenia, care are operaţiuni pe piaţa românească.
Pentru că nu stătea la discuţii şi lua decizii rapide, fără nuanţe şi fără interese, Spurny nu şi-a făcut prea mulţi prieteni în sistemul bancar şi corporatist românesc şi nici în interiorul băncii.
Dar tocmai acest lucru i-a permis BCR să se redreseze şi să îl determine pe Treichl să spună la jumătatea acestui an, după anunţarea rezultatelor financiare, că: „BCR este într-o situaţie mult mai bună acum. Mulţumesc lui Dumnezeu!“. După şase luni, cea mai mare bancă românească şi principalul finanţator al economiei a raportat un profit de 603 mil. lei (135 mil. euro) datorită îmbunătăţirii riscului, creşterii pe zona de retail (credite de consum şi „Prima casă“), dar şi revenirii uşoare pe zona de corporate, acolo unde BCR întâmpină cea mai mare competiţie şi unde marjele sunt cele mai scăzute.
Dar pentru BCR hopul cel mai mare pe care trebuie să-l mai treacă este vânzarea noului pachet de credite neperformante de 2,7/3,5 mld. euro, scos în piaţă de câteva luni, şi pentru care s-au primit două oferte din partea fondurilor americane Lone Star şi Blackstone, unii dintre cei mai mari vulturi la nivel mondial pe piaţa de neperformante.
Conform unor surse din piaţă, Erste şi Treichl sunt destul de nemulţumiţi de ofertele primite, care s-ar situa la 11-13 cenţi pentru un euro, cu mult sub aşteptări de 18-20 eurocenţi pentru un euro.
Dar problema acestui pachet de neperformante, extrem de mare, şi a viitorului BCR nu-i mai aparţine lui Spurny, care părăseşte BCR cu mulţumirile publice din partea lui Treichl pentru a reveni în Cehia: „Tomas Spurny a asigurat conducerea băncii într-o perioadă crucială pentru BCR. Au fost perioade pline de provocări, însă el a gestionat cu succes unul dintre cele mai complexe procese de restructurare de pe piaţa bancară românească“.
Din 1 octombrie, după obţinerea aprobărilor de la BNR, de viitorul BCR se ocupă Sergiu Manea, 43 de ani, bancherul pe care Treichl l-a convins şi l-a adus personal de la Viena la Bucureşti în 2012 pentru a-l arunca în hăţişul plin de interese al celei mai mari bănci din România.
Sergiu Manea, un bancher tânăr, om de Trezorerie, specialist în pieţe financiare (curs, dobânzi, etc.), care a trecut pe la BRD, ING, ABN Amro şi UniCredit/Banca Austria trebuie să găsească şi să aducă creşterea de business pentru BCR, pierdută în anii de criză, în special pe zona de corporate. În zece ani, BCR a pierdut 10 puncte procentuale din cota de piaţă totală din sistemul bancar românesc, ajungând la 16% de la 26%.
Dar mai mult decât atât, Manea nu trebuie să piardă în mandatul lui poziţia numărul unu în piaţă, (ameninţată de Banca Transilvania care şi-a anunţat intenţia de a mai achiziţiona încă o bancă după preluarea Volksbank) principalul motiv pentru care Erste a plătit aproape şase miliarde de euro (banii pentru pachetul de la stat plus sume plătite SIF-urilor) o sumă cu care acum poţi să achiziţionezi fără probleme primele zece bănci din România care controlează 80% din piaţă.
Ce spune Andreas Treichl, CEO al Erste
„Tomas Spurny a asigurat conducerea băncii într-o perioadă crucială pentru BCR. Au fost perioade pline de provocări, însă el a gestionat cu succes unul dintre cele mai complexe procese de restructurare de pe piaţa bancară românească. BCR este pregătită pentru o nouă perioadă de creştere şi performanţe comerciale. Sunt profund recunoscător pentru toate eforturile sale şi îi urez lui Tomas mult succes în noile sale proiecte. În acelaşi timp, suntem deosebit de încântaţi să anunţăm numirea lui Sergiu Manea drept CEO al BCR. El a avut o contribuţie majoră la redresarea băncii şi avem totală încredere în capacitatea sa de a conduce întreaga echipă a BCR, continuând eforturile de a consolida poziţia BCR de lider al sectorului retail şi corporate.“
