Aurul a devenit cel mai valoros metal preţios în lume, după ce în 2011 a crescut cu 12% şi a ajuns în prezent să fie tranzacţionat la 1.560 dolari/uncia, peste cotaţia platinei, recunoscută în trecut ca fiind cel mai valoros metal, dar care a suferit anul trecut o corecţie puternică de peste 20%.
În 2011 aurul a rezistat cel mai bine la criză din rândul metalelor preţioase, reuşind să înregistreze un avans de 12% anul trecut, în timp ce platina a scăzut cu 21%, paladiul s-a corectat cu 19%, iar argintul s-a ieftinit cu 8%. În prezent o uncie (28,35 grame) de aur se tranzacţionează la un preţ de 1.567 dolari, în timp ce o uncie de platină se vinde cu 1.381 dolari pe bursa de la Londra.
Ascensiunea aurului a avut loc într-un context în care temerile inflaţioniste i-au împins pe investitori spre active care să le protejeze lichidităţile, în condiţiile în care cele mai mari bănci centrale ale lumii au pompat miliarde de dolari în pieţele financiare pentru a salva băncile de la colaps şi pentru a recâştiga încrederea investitorilor. Planurile de relaxare cantitativă ale Fed, dar şi ale altor mari bănci centrale precum cea a Marii Britanii au creat presiuni inflaţioniste.
Rata anuală a inflaţiei a atins un nivel record de 5% în Marea Britanie în noiembrie 2011, la un nivel al dobânzii de referinţă de 0,5%, în timp ce în SUA inflaţia anuală a fost de 3,34% în noiembrie 2011, la un nivel al dobânzii de referinţă de 0,25%.
Nu doar inflaţia a gonit investitorii spre aur, ci şi teama de un posibil default al Greciei şi de o destrămare a zonei euro.
Astfel că în august 2011, când SUA au fost retrogradate, iar investitorii credeau că un faliment al Greciei este inevitabil, preţul unei uncii de aur a atins nivelul record de 1.877 dolari/uncia, nivel depăşit la începutul lunii septembrie, când a fost atins maximul de 1.895 dolari/uncia. După maximul istoric din septembrie cotaţia aurului s-a corectat negativ, în ton cu evoluţia celorlalte metale preţioase.
În trimestrul al treilea din 2011 cererea de aur la nivel mondial a fost de 1.053,9 tone, mai mare cu 6% faţă de acelaşi trimestru al anului precedent. Valoric, cererea a fost de 57,7 miliarde de dolari, reprezentând un maxim istoric. Achiziţiile nete de aur făcute de băncile centrale au urcat la 148,5 tone în trimestrul al treilea, când cotaţia metalului galben a atins maximul istoric.
Principalul motor de creştere a fost cererea în scopuri investiţionale (plus 33%), având în vedere că aurul este folosit ca activ suport pentru o gamă largă de produse investiţionale. Printre acestea se numără şi fondurile deschise tranzacţionate (Exchange Traded Funds - ETF). Un astfel de ETF, care foloseşte drept activ suport aurul, a devenit unul dintre cei mai mari deţinători de aur din lume. Este vorba despre SPDR Gold Shares (listat la NYSEArca sub simbolul GLD), care deţine rezerve de aur de 1.254 de tone, mai mult decât state precum China, Elveţia şi Rusia.
Cum cei mai mari jucători de pe piaţa aurului sunt băncile centrale, acestea au fost şi cei mai mari câştigători de pe urma aprecierii aurului.
Rezervele mondiale de aur sunt de circa 30.744 tone, potrivit celor mai recente statistici emise de World Gold Council, asociaţie nonprofit a celor mai mari producători de aur la nivel mondial.
Cele mai preţioase rezerve în aur sunt cele ale Statelor Unite ale Americii, urmate de cele ale Germaniei şi de cele ale Fondului Monetar Internaţional, în timp ce România se situează pe locul 33 în lume, cu 103,7 tone, potrivit World Gold Council.
Deşi a abandonat aurul ca etalon pentru dolar în 1971, Statele Unite ale Americii au ajuns în prezent să aibă 8.133,5 tone de aur, de departe cele mai mari rezerve de metal galben din lume. Germania ocupă locul secund cu 3.401 tone. Deutsche Bundesbank din Frankfurt este banca centrală a Germaniei şi administratorul rezervelor de aur. Pe poziţia a treia se situează Fondul Monetar Internaţional cu 2.814 tone.
România are 102 tone de aur.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
