Banca Japoniei, a cărei tradiţie privind lupta cu deflaţia durează de peste 20 de ani, va anunţa miercuri dacă va accelera stimulentele, fie prin micşorarea ratei de dobândă monetară sub -0,1%, fie prin achiziţionarea de obligaţiuni.
Întrebarea dominantă care planează asupra pieţelor financiare în aceste zile constă mai ales în modalitatea pe care o vor adopta oficialii de la Tokio, vreun derapaj de la linia relaxării monetare nefiind creditat cu o probabilitate foarte mare de către analişti.
Ce se întâmplă la Tokio ar putea deveni un model şi pentru alte mari bănci centrale ale lumii. Măsurile pe care le iau japonezii ar putea fi urmate nu în foarte mult timp şi de către omologii americani.
Haruhiko Kuroda, preşedintele băncii centrale japoneze, a anunţat că miercuri va prezenta un raport care analizează efectele nedorite pe care le-a generat politica dobânzii negative şi mai ales cum poate banca să remedieze sau să restrângă aceste derapaje.
De altfel, criticii politicii pe care o conduce Kuroda atrag atenţia că multe dintre măsurile Băncii Japoneze nu îşi ating ţinta, de exemplu, yenul ajungând să se aprecieze cu peste 15% în faţa dolarului sau a monedei unice europene de la începutul acestui an - fapt ce pune presiune pe exporturile niponilor.
Băncile au fost printre cele mai afectate de efectele dobânzilor negative, micşorarea acestora erodândul-le şi mai tare profiturile deja anemice. În acelaşi timp, fondurilor de pensii, ale căror strategii sunt prin definiţie orientate către un orizont de timp cât mai lung, suferă din cauza randamentelor care tind spre zero în cazul obligaţiunilor pe termen lung - unul dintre cele mai întâlnite instrumente financiare în portofoliul acestor fonduri. Astfel, Banca Japoniei ar putea reacţiona prin măsuri care ar conduce la aprecierea randamentelor bondurilor pe termen lung prin cumpărarea obligaţiunilor pe termen scurt şi reducerea poziţiilor asupra celor pe termen lung. Dan Grigore Ivan
Astfel, se încearcă o mărire a ecartului dintre randamentele celor două tipuri de bonduri, care în momentul de faţă tind să fie egale, ceea ce produce probleme întregului sector bancar comercial şi se poate transforma, dacă continuă trendul şi randamentele pe termen lung devin mai mici decât pe cele termen scurt, într-un indicator care prevesteşte recesiunea.
Cu toate acestea, rămâne de văzut dacă Kuroda va înainta aceste propuneri şi mai ales cum o va face, având în vedere că astfel de operaţiuni ţin mai mult de un context monetar definit de înăsprire, nu de relaxare - poziţie în care se află în acest moment Banca Japoniei.
Decizia băncilor centrale din aceste zile este cu atât mai aşteptată cu cât un fenomen destul de rar s-a putut observa pe pieţe financiare recent. În general, bondurile şi acţiunile se mişcă în direcţii diferite, însă în ultimele săptămâni au fost momente când această axiomă nu a mai funcţionat.
